Motto – “Din ungher adânc, un gând
Îmi şoptea că melcul blând
Sub mormânt de foi, pe-aproape
Cheamă omul să-l dezgroape…” (Ion Barbu – După melci)

Constantin Vaciu s-a născut la Onești, județul Bacău, pe 4 aprilie 1970. După școala primară, unde excelează în studiul matematicii (a participat la olimpiade dedicate) schimbă aria de interes spre literatură – în 1985 intră la Liceul de Filologie-Istorie din localitate. În cadrul liceului participă la sesiuni și olimpiade la Litaratura Română, Literatură Universală și Istorie. În septembrie 1989 este înrolat în armată – Revoluția o trăiește pe viu la Craiova, unde apără și păzește aeroportul din localitate. În 1990 intră în lumea presei – în Curierul de Onești publică primele articole sociale și culturale. A publicat în revistele Vip, Cuvântul, Gazeta femeilor, Acuz, 24 de Ore și în multe altele din perioada de început a presei românești. După patru ani de Drept la Universitatea Europeană Columna optează pentru domeniul IT (intră redactor la cotidianul Curentul apoi la revista “Comunicații mobile” din București). Până în primăvara anului 2020 a ocupat funcția de Redactor-sef adjunct la “Comunicații mobile”. Pe fondul pandemiei de Coronavirus și al izolării la domiciliu s-a dedicat exclusiv poeziei. Publică zilnic poezii în Clubul QPOEM – atelier poetic popular, Cenaclul Poetic Schenk, Cenaclul de la Roma, Atelier Monitorul de Poezie, Stropi de poezie în decor de melodie, Cenaclul Expresia Ideii, Zbor de cuvinte, Cenaclul Miron Pompiliu Ștei, World Poets Association, Revista USLR Poduri de Dor și altele.

Din 1980 Constantin Vaciu este membru în Cenaclul literar „Zburătorul”. A publicat primele poezii în culegerile “Zburătorul 2-3″ și în publicația „Steagul Roșu”. În 1984, publică în revista „Flacăra” (1 iunie nr.rev.22) poezia „Iunie” (ploaia țese văzduhul/taie ierburile/împrăștiind miresmele/vrăbiilor/peste care trec/culorile marilor pictori). În același an obține premiul întâi la concursul de poezie organizat de revista „Cronica” cu poezia „Fără să știi”. Până în anul 1989 publică poezii în diverse publicații de profil din țară.
În 1990 poetul Gheorghe Izbășescu a fondat la Onești Liga culturală „Zburătorul” și noua serie a revistei cu același nume, Constantin Vaciu fiind în rândul membrilor fondatori.
În martie 2020 Constantin VACIU scoate volumul de debut – “Geometrie sentimentală”, tipărit la editura Integral din București. Lansarea o face în mediul online pe 4 aprilie prin publicarea pe paginile electronice de profil a montajului de poezii citite și recitate de prietenii poetului. În 2020 publică poezii în următoarele antologii: “Roua din cuvinte – Poezii din Cenaclul Schenk”, “Reflecția cuvintelor”, “Vis cu Nichita” (vol.IX), “Universum” (vol.1), “Cinstirea Maicii Domnului!” (vol.I), “Dicționar de reliefuri literare românești” (vol.III) și “Ecou pentru alt mâine – Scriitori români de pretutindeni”. Pe 21 decembrie a lansat volumul “Multivers” (Editura Integral – București). Tot în luna decembrie primește Premiul Special pentru debut publicistic – “Geometrie sentimentală” și colaborare deosebită cu Cenaclul “Expresia Ideii”. În prezent lucrează la următorul volum de poezii dedicat copiilor.

Constantin Vaciu

1
Tot înainte
*
așa e viața
când stai
tot înainte mergi
legat de timp
e sângele ce curge
din gândul soarelui
în umbra de pământ
*
secundă-i omul
și o undă
lumină izvorâtă
din sărut
îmbrățișările
sunt frunze
ce cad
de-a lungul
drumului
*
așa ești tu
privind în urmă
nimic nu schimbi
tot înainte
viața merge
și drumul
se lungește
când stai
să bei
cuvintele
ce curg…

2
Melc nătâng
*
melc nătâng
ieșit în stradă
uiți că omul de zăpadă
taie pensii și lăcuste
și se-ascunde
iar sub fuste?
*
după dealuri
e gunoi
când strigăm
suntem doar noi
când se-mparte
iar plăcinta
în balcon
apare ginta
ca să rupă
iar jambonul
să se bucure
bufonul
*
melc nătâng
ieșit la soare
uiți că-n zi
de sărbătoare
coarne lungi
tu ai pierdut
ca să intri
sub pământ…

3
Aurul din mine
*
cu ochii închiși
văd aurul din mine
cum împletește timpul
ca frunzele pe ram
și-n vals atomic
te aduce
să dai culoare
amintirilor
*
un gând pierdut
îl readuci la viață
cu-un simplu zâmbet
și-un sărut
și-n mângâieri
transformi o noapte
într-un volum de poezii
*
cu buzele lipite
de cuvinte
aducem stelele
pe cer
și pierdem
rând pe rând
din frunze…

4
Fiecare zi
*
începem fiecare zi
coborând…
lăsăm hainele
împăturite-n vise
ne uităm în oglindă
uităm cine este acolo
dincolo de sticlă
o lume tăcută
își perie dinții
pentru a mușca
cu sete prezentul
*
începem fiecare zi
închinând…
adunăm cu grijă
dorințele
pentru fiecare
căutăm câte o cheie
între da și nu
sărutul deschide
răsăritul
*
începem fiecare zi
cântând…
fără diplome
fără partituri
ținem ritmul
cu inima
și cu ce vrem
să trăim
*
începem fiecare zi
murind…
la costum și cravată
pierdem sufletul
prin fiecare vamă…

5
În inimă
*
în inimă am strâns
întreaga lume
o singură rețea
de neurite
făcută să te aducă
din veșnicie
lângă mine
*
din inimă cobor
în noapte gândul
adun pe brațe
visele pierdute
le dau un zâmbet
și un nume
și împreună
le zidim
în suflet…


6
Dintre sute de cuvinte
– la umbra lui Eminescu
*
dintre sute de cuvinte
câte oare vei atinge
să ajungi la mine-n suflet
demonii să-i lași în urmă
îngerii să îi aduni
și-n cununa de lumină
doar în brațe să-mi rămâi
*
să cobori din stele drumul
cerul să-l ascunzi în ape
gândului să-i dai un nume
să te știu tot mai aproape
*
printre suflete pierdute
luna rătăcește anii
și ne strigă
și ne cheamă
să ne-aducă împreună…

7
Atât de des
*
atât de des uităm
să spunem mulțumesc
că uneori pășim indiferenți
uităm de cei de lângă noi
uităm de unde am plecat
uităm de cărți
și tot ce-am învățat
uităm de noi
și uneori
un simplu mulțumesc
te face să trăiești
*
atăt de des cedăm
și vrem să câștigăm
visăm și ne-amăgim
uităm că doar muncind
putem să adunăm
în fiecare zi
un simplu mulțumesc
ce-aduce zâmbete și bucurii
și sănătate-n suflet
când iubești
*
atât de des ne-mpiedicăm
cu ochii-nchiși călcăm pe lume
nici drumul nu-l mai știm
spre ce anume
în fiecare zi ne alergăm
și uneori
e bine să ne-oprim
și cerul să-l lăsăm
să ne respire
dorințele în păsări
să le punem
să mulțumim
că suntem sănătoși
și că trăim…

8
Oglinzile din noi
*
cine sunt eu
când nisipul
din clepsidră
se transformă
în sticlă?
*
cine ești tu
când mă înalți
peste munți
cu o singură privire?
*
cine suntem noi
să credem
că apele sfinte
pot spăla
răutatea din lume?
*
trăim oglindiți
în argintul din suflet
povestea mea
e acum
în tine!

9
Caut
*
caut oamenii cu suflet
cei ce încă mai păstrează
aerul curat în gânduri
și-n privire flori și iarbă
cei ce știu să îngrijească
și un pom dar și o apă
*
caut oamenii prin suflet
să le dau un chip și-un drum
să pășim doar împreună
spre un viitor mai bun
să cântăm de fericire
să dansăm plini de iubire
să citim în fiecare
bucuria de-a trăi
*
caut oamenii în oameni
cei ce știu să-ntindă mâna
ajutor să dea în lume
să aducă bucurie
și când trec pe lângă tine
să simți viața că-ți zâmbește
*
caut oamenii ca mine
plini de gânduri și cuvinte…

Alte articole