Drumul spre cer

1
Țară

Izvor în mine tu ești,
Lacrimă crudă,
Sărutul tău e lumină,
Depărtarea
Mereu e un dor.
Sătul
Mă simt doar cu tine,
Graiul tău rugăciune,
Dumnezeu
Prin tine mă știe.
Rătăcit
Sunt astăzi în lume,
Ploaie
Tu cazi peste mine,
Împărtășit
Eu plec de la tine,
Un an
E postul la mine.
Țară
Ești apa din mine
Sfințită,
Botezul ți-l port,
Țărână eu vreau
Să fiu doar în tine.

2
Casa din deal

La casa din deal
Eu urc,
Pădurea
Coboară cu tine.
Din frunze
Ne cântă salcâmii,
Lumină-i cărarea,
E ceartă de greieri.
E seară târzie,
Apari și dispari
În umbre de tufe,
Soare e luna.
Arțarii
Cușma vor să mi-o ia,
Pe frunze le calc,
E strigăt în vale,
Numele tău
E ecou,
Fugi ca o zână,
Mă lași
Rătăcit fără tine,
În noapte
Cobor cu stele pe mine.

3
Copilul de la țară

Ai vorba ta ca versul,
Fântână tu ai graiul,
Ai palma tăbăcită
De sapă și condei,
Ai talpa urmă
Pe drumul de la țară,
Ești sărutat de soare
Pe față, pe picioare,
Crezul tău e țara,
Mai sfântă ca icoana.
Mereu ai vocea fluier,
Ai iz de ,,Miorița „,
Ai plânsul de la mama,
Ai scâncetul de piatră,
Sfințenie în tine.
Ai viața anotimpuri,
Mereu ai o corvoadă
Si calendar
Ai sărbătorile creștine,
Mireasă albă ai privirea,
Zâmbetul
Bujor de vară,
Cămașa ta te face înger,
Mereu tu ești o poezie.
Tu ai pământul ca și raiul,
Îl simți ,te simte,
Și plângi, îi simți durere
Când ceru-l pedepsește.
Copile de la țară,
Povești tu știi din cimitir,
Citești pe cruci
De la morminte,
Și inima tu o împarți
Cu tine și cu satul.

4
Drumul spre cer

Drumul spre cer
Urcă pe dealuri,
Șerpuind pe sub coaste,
Despică pădurea,
Osteniți de căldură
Oamenii sorb din ulcioare,
Ulii simt,
E miros de pradă,
Urme de pași
În praful galben se văd,
Bătrânul
Sfidează tăcerea
Și urcă în ritmul inimii dealul,
Bastonul îi sprijină anii,
Urlet de lup
Stârnește fiorii,
Răcoarea se simte,
Cerbii lovesc
Cu coarnele ramuri,
Își caută loc de odihnă,
Tărâmul cu zâne
E vârful de munte,
Cocoșii dau știre,
E creierul nopții,
Carul atârnă
Cu oiștea pe piatră,
Obosit e pământul,
Drumul urcă spre cer.

5
Noapte de toamnă

Din cer
Coboară tot apusul,
Albastrul se scurge,
Albie seacă e cerul,
Lumina transpiră,
Tremură timpul,
Negrul e poartă,
Sub pleoape
Ochii dorm,
Sorb din vena solară,
Inima simte tăcerea,
Plictisită,
În ritm monoton
Îngână un cântec,
Cuvântul se naște,
Trupul trezește,
Visul se sfarmă,
Umbrele
Cărările zilei se văd,
Pulsarii cad ploaie,
În zbor e pământul.

Nu este disponibilă nicio descriere.

Neculai Radu

Alte articole