Din steagul sfânt al țării lipsește o culoare
Din steagul sfânt al țării lipsește o culoare
E negrul plin de doliu al timpului prezent
Ne plângem viitorul, prezentul rău ne doare
Cu litere de sânge vom scrie-n testament
Suntem ținuți în lanțuri, cu iz de sărăcie
Iar ziua care vine e ultimul blestem
Vă credeți mari stăpâni, ne vreți sclavi pe vecie
Și sufletele noastre, le luați, le faceți ghem
Să vă feriți de ziua când ale noastre lacrimi
Vor inunda și visul ce-acum cald vă apare
Nu vom uita durerea și erele de patimi
Ne-ați rupt, ne-ați pedepsit, voi viermi fără valoare!
Trăim în țara-n care ceasul se-nvârte invers
Iar cetele de îngeri trăiesc în iadul greu
Muncim fără odihnă și ne hrănim din mers
Iar voi, ciudații naibii, nu veți trăi mereu!
Alexandru Florian Săraru