Contratimp

1
ÎNTUNERIC

Miroase a tristeţe pârguită-n miezul iernii
O plagă ce se-ntinde desţelenind dureri
O sanie la care visul şi-a pierdut toţi renii
În oceane de zăpadă care înghit tăceri.

Se mai aud răzleţ colinde în simfonii de ger
Şi umbre arcuite se perindă în paşi de vals
Cerul se-ncovoaie şi cade în aşteptări stingher
Vântul urlă-n fereastră şi viforul îmi pare fals.

Mă-nfioară această spaimă şi mă străpunge lent
Şi-mi viscoleşte-n oase dureri ce le resimt în tălpi
Nepotriviri de-o clipă mă răscolesc acum fluent
Şi cu-n descântec vechi am să-ţi aprind lumina-n lămpi.

La marginile nopţii mă scald în mări de-ntuneric
Şi-am să m-ascund în umbra unui gând nepotrivit
Apoi am să te leg de viaţă cu un poem homeric
În anotimpuri ce încolţesc speranţe-n infinit…

2
FUNEBRU

Se cutremură umbre păşind printre tenebre
Sfidând statui îngenunchiate pe treapta unui vis
Zidite în splendoarea blazărilor funebre
Ce însoţeau eternitatea în gândul interzis.

E colosală îndrăzneala marilor nababi
Agonizând răpuşi de meteahna infatuării
În încercarea de a-i răpune pe cei slabi
Înlănţuind în ceaţă limita răbdării.

Soldaţi de teracotă şi-au înecat revolta
În dinastii uitate sub talpă de asediu
Determinând strateg un citadin să-şi facă volta
Călcând pe gloata care îi devenea imperiu.

Soldaţi fără armură ucişi de libertate
Au rătăcit prin veacuri zidind mirosul morţii
Într-un ocean de gloanţe în ape obturate
Ce destrămau onorul adus în faţa sorţii.

3
CONTRATIMP

Ne urmăreşte teama şi ninge peste noi cu semne
Emitem definiţii , dezbatem totu-n gânduri demne
Suntem în contratimp, născuţi devreme sau poate prea târziu
Nici iarna nu-i un anotimp când in poveste vrei să-ţi fiu.

Când totul pare neînţeles se nasc ades blesteme
Şi viaţa toată-i doar un joc rezumându-se la scheme
Întâmplarea un efect de scenă, deloc întâmplător
Un cabaret fără artişti că timpul este trecător.

Clipe zbat într-un segment nedefinit şi fără formă
Veşnicii râvnesc la focuri aprinse ce ard cu normă
Rămâne un cadran spicluit doar în ceasuri goale
Exod de clipe moarte îngropate evaziv în lutul moale.

Să nu-ţi doreşti clepsidre cumpărate la întâmplare
Deşertul arde, nu se scurge şi totul parcă doare
Nimic nu-i cert lumini şi umbre se desprind în noapte
Şaradele trezesc tăcerea născută în limbi moarte.

Lirismul s-a pierdut, rima divorţa de poezie
Metafora cioplită în absurd o tristă erezie
Nebuni înlănţuiau poeme într-un limbaj ascuns
Călcând prin praf de absolut de lacrimă pătruns.

Preludiul prevestea extazul încătuşând uimirea
Răstignind pe crucea unui gând prea alb neştirea
Şiroaie de rugină, agonia întâiului învins
Semn că vine iarna şi în sufletul trist, a nins.

4
INTERZIS

Veşnicii ne-mbrăţişează îmbrăcate-n taine reci
Şi pe file învechite mai rescriu în vis poeme
Anotimpuri hibernale ce îndeamnă ca să treci
Şi în umbre-ncremenite viforul începe-a geme.

În plăcerea interzisă nopţile ni-s răsfăţate
Taina noastră mai ascunde doar o clipă fără vină
Paşi pierduţi în zbor astral printre stele îngheţate
Vor divide depărtarea împărţită-n ani lumină.

Din peniţă se scurg poveşti încătuşate în vânt
Şi ne-ntoarcem la extazul nesfârşitelor candori
Într-un vis de buze arse ce respiră în cuvânt
Ca un sfânt ce-ngenunchează noaptea rece până-n zori.

Poate că-n oglinzi ciobite se cutremură tristeţi
Neputând să-mpărtăşească spasmul unui foc ascuns
Ce susţine infinitul, raiul îngerilor beţi
Care au înfrânt infernul şi-n adâncuri au pătruns.

5
ANARHIE

Eu abdic fără fasoane din acest regat de ceaţă
Cu redute întărite pe tărâmuri fanteziste
Când orgoliul se dezice şi trufia prinde viaţă
Într-un pumn de necuvinte printre gânduri anarhiste.

Visul e scăldat în ceară, speculând prin nori de fum
E corabia-n derivă rătăcind pe mări de zgură
Liniştea e confiscată coborând în bernă-acum
Şi în valuri de nobleţe dorurile n-au măsură.

Într-un manuscris pierdut am îngenunchiat iubirea
Fără a gusta din taina convertită la sărut
Exilând în plâns infernul care subjuga simţirea
Iar plictisul deplorabil respirând gerul acut.

Sub privirile umile se îndepărtează toamna
Deşirând un vis frumos într-un zbor prins în atele
Când un anotimp bătrân îşi încoronează doamna
Fulguind zăpezi cernute care s-au desprins din stele.

Drumul pare mai uşor dacă-l facem împreună
Când atâta neputinţă e scăldată în păcate
Dar în veacul care vine tu să-mi împleteşti cunună
Şi să-mbătrânim frumos şi apoi să-mi dai dreptate.

Nu este disponibilă nicio descriere.

Stela Cheregi

Alte articole