AURELIA OANCĂ
Născută : 13 decembrie 1948, com. Sătmărel, jud. Satu Mare.
De profesie: contabilă. Acum, pensionară.
Membră a Ligii Scriitorilor din România, filiala Baia Mare, Maramureș.
Membră a Asociației Scriitorilor, Baia Mare.

Cărți publicate :

Literatură pentru copii .
1.Povești de iarnă, editura Zestrea, Baia Mare, 2008.
2.Tărâmul zânelor, editura Zestrea, Baia Mare, 2009.
3.Lilica-Buburuzica și Dodi-Licurici, editura Zestrea, Baia Mare, 2009.
4.Menelau-Miorlau și Lilica-Miaunica, editura Eurotip, Baia Mare, 2010.
5.Frumoasa Sânziana, editura Transilvania, Tecuci, 2011.
6.Săniuța Fermecată, editura Eurotip, Baia Mare, 2012.
7.Prințul din codru, editura Eurotip, Baia Mare, 2013.
8.Două fete…și Miruna, editura Eurotip, Baia Mare, 2014.
9.Au mă doare…Nu mă doare! editura Eurotip, Baia Mare, 2016.
10.Lumea minunată a poveștilor, Editura Eurotip, Baia Mare, 2020.

Proză:
1.Flămânzi de dragoste, editura Eurotip, Baia Mare, 2011.
2.Caruselul, editura Eurotip, Baia Mare, 2012.
3. Floarea de câmp, editura Eurotip, Baia Mare, 2014.
4. Arborele meu, Editura EUROTIP, Baia Mare, 2020.
5.File de viață, Editura Eurotip, Baia Mare, 2021.

Poezie :
1.Din pulberi de stele, editura Eurotip, Baia Mare, 2017.
2.Zboruri înalte, editura eCreator, Baia Mare, 2017.
3.Prin ochi de copil, editura Eurotip, Baia Mare, 2018.
4.Poezia picturii- Pictura poeziei, editura eCreator, Baia Mare, 2019.
5. Din zăpezi albastre, Editura Eurotip, Baia Mare, 2021.

1
EU N-AM SĂ PLÂNG

Eu n-am să plâng pe mal de timp
Iubirile pierdute,
Trăiesc în noul anotimp,
Și-n noile redute.

Am adunat în ani trecuți,
Și bune dar și rele,
Prin vremuri triste petrecuți,
Dar și-n trăiri rebele.

Minciuna m-a lovit mereu,
Dar am ieșit din luptă,
Cu adevărul scump dar greu
Și cu ființa-mi ruptă.

Am învățat să cern din nori,
Culori și curcubeie,
Și bucurii ce cresc în zori,
Ce-mi spun: Tu ești femeie,

Care va ști să țină drept
Și pasul, și privirea,
Și inima ce bate-n piept,
Apoi, și nemurirea!

2
ACEASTA ESTE ȚARA MEA

În suflet am sădit un rai,
Cu cerul plin de stele,
Cu doina sfântă pusă-n nai
Și dorurile mele.

Mai cântă-mi doina, fluieraș,
Mai spune-n versuri line,
Povestea scrisă pe făgaș,
Cu lacrimi și suspine.

Adună munții toți la sfat
În catedrala sfântă,
Ce crește-n țară, brâu brodat,
De țara ce cuvântă,

Prin stânci ce stau semețe-n vânt,
Prin brazii verzi din munte,
Să curgă-n cetini un cuvânt
Dar care spune multe.

O țară-avem! Și-o casă-n ea!
Și rădăcini sub glie,
Aceasta este țara mea
Și fi-va-n veșnicie!

3
ARCA VIEȚII

Nu mai vreau un cântec de iubire,
Nu mai vreau nici cântec de amor,
Nu mai vreau propusa fericire,
Peste răni ce încă mă mai dor.

Nu mai vreau ca raza dimineții
Să îmi șteargă lacrima târzie,
Vreau doar bucurii și rostul vieții
Scris ușor pe-un petec de hârtie.

Zâmbetul să-mi lumineze fața,
Lacrima s-o pun în buzunar,
Inimii să-i cos rana cu ața,
Împletită dintr-un nor hoinar.

Cerul meu să prindă iar culoare
De azur și fără niciun nor,
La rever să-mi pun broșă o floare,
Iar în vânt s-arunc al meu fior.

Peste lume să plutească-n voie
Și din el să creasc-un curcubeu,
Să salveze viața precum Noe,
Și pe arca ei să fiu și eu!

4
IAR LA FINAL…

Citind romanul vieții retrăim,
Momente calde scrise în cuvinte,
Ce tremură sub ochi în mod sublim,
Apoi se scurg pe un obraz cuminte.

Întoarcem file-n care mai vedem,
O tinerețe cu un chip de înger,
Ce poartă-n ochi imagini din eden
Și-n inimă un ghimpe ca de sânger.

Popas mai facem printre alte file,
În care cresc din tuș niște pitici,
Zâmbești și spui: Ce drag îmi ești, copile!
Cu obrăjorii tăi cei scumpi și mici.

La pagina pe care stau înscrise,
Imagini cu alai și musafiri,
Te văd copile printre-a tale vise,
Cu cineva. Voi doi ce sunteți miri.

Apoi vin file cu povești nescrise
În care-am adunat vii amintiri,
Sub flori de tei, romanțele din vise,
Iar la final, înscrise mari iubiri!

5
SĂ IUBIM NATURA

Voi presăra pe drumul tău petale
Și dale de parfum voi pune iar,
Să fie toate dragi inimii tale,
Iar ochii mei să-ți fie veșnic far.

Apoi, voi rupe un crâmpei de soare
Ascuns între petalele de flori,
Izvorului îi voi lăsa o boare
Ce răcorește trupul uneori.

Prin codrii verzi voi pune umbra deasă
Și pe tulpini de fagi voi încrusta,
O inimă, să fiu a ta aleasă
Și o săgeată spre inima ta.

Iar pe câmpia cu întins de aur,
Voi pune pâinea caldă, aburind,
Din maci voi face inimii tezaur,
Iar dintr-un spic, un minunat colind.

Aș vrea să fiu în tot ce este viață
Și-n tot ce radiază doar frumos,
Aș vrea să fiu și vers, dar și povață
Ca să înalț un imn melodios,

Naturii care poartă în veșminte
Comori pe care unii nu le văd,
Dar eu acum vreau să le-aduc aminte,
Să o iubim, altfel va fi prăpăd!

Alte articole