„Potop, cad stele albe de cristal
Şi ninge-n noaptea plină de păcate;
La vatră-n para ce abia mai bate –
Azi, a murit chiar visul meu final.

Şi ninge-n miezul nopţii glacial…
Şi tu iar tremuri, suflet singuratec,
Pe vatră-n para slabă, în jăratec, –
Încet, cad lacrimi roze, de cristal.” (1)

Foto: www.bigfoto.com

––––––––––––––––––

1. George Bacovia, Versuri şi proză, Editura Albatros, Bucureşti, 1985, pag. 19