Mihai Eminescu – Mai am un singur dor

poza-eminescu

Mai am un singur dor:
În liniştea serii
Să mă lăsaţi să mor
La marginea mării;
Să-mi fie somnul lin
Şi codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Să am un cer senin.
Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi împletiţi un pat
Din tinere ramuri.

***

Şi nime-n urma mea
Nu-mi plîngă la creştet,
Doar toamna glas sa dea
Frunzişului veşted.
Pe când cu zgomot cad
Izvoarele-ntr-una,
Alunece luna
Prin vîrfuri lungi de brad.
Pătrunză talanga
Al serii rece vînt,
Deasupra-mi teiul sfînt
Să-şi scuture creanga.

Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci înainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.
Luceferi, ce răsar
Din umbră de cetini,
Fiindu-mi prieteni,
O să-mi zîmbească iar.
Va geme de patemi
Al mării aspru cînt…
Ci eu voi fi pămînt
În singurătate-mi. (1)

Foto: www.infopensiuni.ro

–––––––––––––––––––

(1) Mihai Eminescu, Poezii-proză literară, vol. I, Ediţie de Petru Creţia, Editura Cartea Românească, 1978, pag. 159-160

Lasă un răspuns