astăzi este despre tăcut

am vorbit aseară cu o prietenă
și mi-a spus că suferința
face bine poeziei
că atunci când suferi
nu ai nevoie de inflorescențe
și metafore elaborate

poezia este acolo unde
îți tai sufletul
și mori încet pe brațele tale
pline cu chei spre nicăieri

doar atunci cerneala
este mai albastră
iar cuvântul se izbește de pereți
ca o pasăre beată
în drame reale

așa mi-a spus
iar eu mai aștept încă duminica

*
astăzi este despre tăcut

am primit o carte
în formă de tată

al meu a ieșit din rând
a plecat
cu soarele în piept
în loc de inimă

îi țin sufletul
ca pe un pahar
cu apă limpede

ca să mă vindec

*
perioada de negare

refuzul de a accepta
ceea ce mi se întâmplă
îmi deformează gândirea
starea îmi tulbură motivația de a fi

mă simt ca un ciung
și mă ascund
mă tac
până nu mă mai doare

nu trebuie să mă înțelegi
nici eu nu o pot face
îți cer să-mi accepți decizia
de a mă retrage

e prea dimineață
ca să-mi înceapă sfârșitul
sunt doar obosită
și trebuie
să dorm un pic

*
umbra

mi se pare că pereții camerei
se apropie tot mai mult de mine
iar doza de tăcere
îmi dă halucinații

urmăresc un vis ca pe un zmeu
și alerg până la epuizare
să nu-l pierd

înfrunt vântul rece
de la tâmplă
pentru că vreau să țin pasul
cu lumea asta computerizată
în care tastele stau
lipite de degete
și mă agăț cu unghiile
de ecranul ochilor
unde ți-am oprit umbra
la plecare

Simona Șerban

Alte articole