Povești cu tâlc din Marele Război (XXVIII). Prietenul cel mai fidel al omului

Foarte mulți dintre noi cunosc faptele de bravură ale legendarului general Ioan Dragalina, rolul avut de către acesta în Marele Război, dar și sfârșitul atât de neașteptat datorat în mare măsură evenimentelor din coridorul Văii Jiului, din apropierea Mănăstirii Lainici (jud. Gorj).

Către sfârșitul anului 1915, generalul Ioan Dragalina a primit un cadou neașteptat, cadou care l-a impresionat în mod deosebit. Societatea „Câinele de Război” din Constanța – știind de slăbiciunea sa pentru patrupedele canine – i-a dăruit o pereche de buldogi, pe Leu și Vida. Cum cățelușa Vida a murit la puțin timp, generalul l-a luat personal în îngrijire pe Leu.

Virgil Alexandru Dragalina, unul din fii generalului și autor al unei cărți despre viața și cariera acestuia, susținea că Leu s-a atașat foarte mult de tatăl său, practic erau nedespărțiți. „La însoțit peste tot și l-a păzit în toată clipa cu curaj…”. Și ce anume credeți că cerea? Doar o caldă și suavă mângâiere! Inclusiv în perioada Marelui Război au fost nedespărțiți, fie că stătea la ușă și nu permitea nimănui accesul fără acordul stăpânului său, fie în diversele activități zilnice în care era implicat mai mereu generalul.

Leu a fost alături de generalul Dragalina și în luptele de la Jiu (octombrie 1916). A fost inclusiv în mașina în care gloanțele inamice l-au rănit pe bravul general, dar și când acesta a fost transportat de urgență în Spitalul organizat de Crucea Roșie în clădirea Primăriei din urbea de pe Jiu.

Sursele istorice au consemnat că în data de 26 octombrie 1916, în momentul în care trupul generalului-erou a fost coborât în cripta Cimitirului Belu Militar, Leu „(…) a scos urlete fioroase, smuncindu-se să rupă lanțul cu care îl ținea ordonanța Andrei, voia să se ducă în mormânt după stăpânul lui, bun și drag”. Într-adevăr, indestructibilă dovadă de prietenie și fidelitate până la moarte!

Gabriel Sarcină

Alte articole