ATEISMUL, CA PERIOADĂ TEMPORARĂ DE CREDINȚĂ

[Cu o minte limpede ]
Scopul postării acestui material:

Prezentarea gândirii spațiale, 3D, a Saltului cunoștinței la trecerea din Lumea modernă, la Postmodernism. Teoria acestei gândiri, e „Teoria științifică a cunoașterii”, o teorie complementară de împlinire a fenomenului cunoașterii, de alăturat de Teoria cunoașterii științifice „Epistemologia”. Însușirea acestui material e necesară în primul rând ateiștilor, dat fiind faptul că noțiunea de credință se confundă cu biserica, ritualul, sărbătorile religioase, tradiția. Credința e una, dar ea e bivalentă: în Dumnezeu și în oameni. Așa, oamenii sunt divizați contradictoriu conform credințelor lor, trăiesc izolați în spații diferite incompatibile. Multe spații, haotice. Și, dacă practica aleasă e democratică, drept garantat de Stat, apoi starea intimă a omului suferă din motivul lipsei viziunii integrate a lucrurilor. Teoria științifică a cunoașterii, promovată de autor, evidențiază structura universală a lucrurilor create de oameni, le „calibrează” la structura spațiului de existență. Dar, ele nu corespund! De aceea propune ca instrumentele de măsură, folosite de el, să fie accesibile oricui, să fie însușite. Se numesc ele „chei ale cunoașterii”. În lipsa formulării unui Aparat explicativ perfect (se cere o participare activă a oponenților), am folosit de cuvântul „ asfaltat” . „Asfaltat” în gândirea tradițională sunt și eu deoarece activitatea noastră comună e consecventă, în linie și plan 2D. Dar, gândirea poate fi folosită și spațial, 3D, cuantic, dacă raționalizăm structura noțiunilor folosite. Așa, aveți în față un material foarte interesant, inedit și necesar. Merită să devină proprietate a fiecărui om, vrednic de a se cunoaște pe Sine însuși. El aparține Postmodernismului declarat deja, dar, numai cu conținut tehnic. Acolo, unde locul omului e secund, cu o inteligență inferioară față de inteligența artificială. Cu asta nimeni nu poate fi de acord. Așa, trecerea cantității cunoștințelor în calitate, în inteligență autentică primă, se efectuează prin „Teoria științifică a cunoașteri”.


TEXTUL :
1. TEZA ȘI ANALIZA
Teza: Ateismul, se va desființa! De ce? E simplu. Există „Credința în rațiune” pe care ateismul o ignoră. E rațional să crezi în Dumnezeu odată ce ești slab, nu poți cunoaște legile Lui, iar Știința nu ți le spune. Iar cea mai importantă lege a Lui Dumnezeu e Legea atracției sociale, a Complementarității. Neconvingător fiind, ateismul „științific” nu-i poate lipsiți pe oameni de dreptul la o conștiință liberă, decât prin forță. Comunismul, la fel de „științific”, e cea mai dureroasă dovadă. Așadar, ar fi sănătos ca ateistul să creadă în rațiunea faptelor: nu există argumente pentru a dovedi că Lumea naturii nu este creată. Omul ateist ar trebui să recunoască că nu mai trăiește în natură, duce o luptă de desființare a naturii (creației divine) odată cu conceptul promovat de el, cel al ateismului „științific”. Poluarea planetei urmată de schimbările climaterice e cauzată de Ateism.
Și într-adevăr: De ce nu se aduce respectul față de profețiile împlinite: 2000 de profeții din toate cele 2500 profeții Biblice deja s-au împlinit! Oare, Știința oamenilor antici era mai înaltă? Se vede că, da! DA! Dar, pe ce se fundamentează ateismul „științific”? Pe Epistemologie, Teorie a Cunoașterii științifice. Să începem analiza de aici.
Plecând de la DEX, „rumegând” noțiunile, credință și știință, cunoaștere și credință, conștiință și cunoștință, ajungem la concluzia că percepțiile trebuie cercetate integrat prin împerecherea cuvintelor, prin comparație: teism-ateism, credință-știință, conștiință-cunoștință. Știința ar trebui să fie una, integrată. Aranjând cuvintele în perechi, orientat, de la stânga la dreapta, de la irațional la rațional, observăm că cuvintele pe care le folosește mai mult ateismul sunt cele de dreapta, chipurile raționale: ateism, știință, cunoștință. Partea stângă pare a fi ignorată. Nu degeaba limbajul uman deja e împărțit în două: laic și bisericesc.
Mai mult. Ateiștii inventează „Teorii științifice” ale conștiinței, a sufletului, a spiritualității, a iubirii, a credinței lor în negație. Dar, conștiința, spiritualitatea și credința sunt noțiuni iraționale. Care știință poate opera cu noțiuni iraționale? Numai cea teologică. Teologia se bazează pe lucruri reale, fenomene divine ale spiritului uman, revelații (vedenii) care au fost confirmate prin mărturii, scrise în cărțile sfinte. Mărturisirea e un fenomen al inteligenței reale, o încredere dată părintelui bisericesc. Ea e folosită și acum de confesiunile religioase dezvoltate natural în tradiția popoarelor. Teoriile, zis științifice ale iraționalului, însă, (ca și sectele școlilor „spirituale” inventate, „moderne”), ocolesc acest fenomen, se autoizolează de societate prin un legământ secund cu societatea: „Apoi, treci și D-ta în credința noastră („meditează cu noi”)”. Satanic. Deci, se manipulează….Concludem: Credința în rațiune este ocolită de ateism.
Teologia e o Știință și ea, una religioasă. Izolându-se însă de Știința teologică, cărturarilor ateiști nici prin cap nu le trece că Epistemologia, Teoria cunoașterii științifice, oficială, e numai un fragment al științei, o singură parte. Spațiul Științei este mult mai mare. Bineînțeles, dacă o cercetăm integrat. Științele sunt de două tipuri: iraționale și raționale. Credințele – la fel. Irațional nu înseamnă, fals sau inexistent. Așa, dacă se aplică „Teoria cunoașterii științifice” (Epistemologia), apoi ea e secundă, fondată pe o practică temporară, de acum. Pentru a cunoaște integritatea, va trebui de formulat „Teoria științifică a cunoașterii”, Primă (vezi „Cartea Educației”). Ea e axiomatică, eternă. Realitatea naturii e spațială, 3D, iar realitatea inventată, construită de știința ordinară e consecventă, liniară și planară, 2D. Astfel, ateismul științific e „asfaltat” în planuri mari (cincinale) de existență a omului într-o ierarhie verticală, copiată greșit din natură, de la simplu la compus, de la mic la mare, de la prost la deștept, iar de aici, de la săraci la bogați, robi și stăpâni. Și atunci construind egocentric, neconștientizat, un șir de poziții intelectuale prin cuvinte folosite eronat, conform principiului „domino”, din motivul unei mișcări de rutină, un asasinat ori un incendiu, au loc deflagrații globale, apocaliptice: Primul război Mondial, al Doilea… (iată, mai avem un asasinat, Qassem Soleimani) . Asta e existența! E o practică socială în timp. Dar, ce e Viața? Răspunsul la întrebarea dată va trebui să-l căutăm. Dar, nu privind în jos cu ochii în asfalt, 2D, ci pe sus, în volum, 3D.

2. ANTITEZA ȘI SINTEZA.
În Lucrarea „Cartea Educației” (autor V.Deleu), alături de Epistemologie, se promovează Antiteza: Teoria științifică a cunoașterii.
Cunoașterea, ca și Teologia, religia sau credința, e o noțiune irațională. Dar, în ea zace și practica științifică, Adevărul. Asta e o mică parte din Realitatea , 3D. Doar, un fragment. Cunoașterea ne aduce cunoștințe noi. Bineînțeles, dacă omul meditează asupra simțurilor sale, practică. Prin Teoria științifică a cunoașterii, fundamentul cunoașterii se lărgește: Religie-Știință. Simplu, conform DEX, cunoașterea e independentă de om. „Reflectare în conștiință a realității existente independent de subiectul cunoscător”. Omul percepe simultan toate lucrurile, fie ele iraționale mistice sau raționale, practicate. Astfel, fenomenul cunoașterii integrate va trebui fondat pe două perechi de teorii opuse transcendental (irațional-raționale). Ele sunt integrate: Teoria cunoașterii științifice – Teoria științifică a cunoașterii; Epistemologia – Trinitatea.
Prin o inteligență neconștientizată, Știința s-a dezvoltat până la acel nivel când ea nu mai poate servi numai unei părți din societate, celor „deștepți”, puternici și bogați. Cei dotați cu capacități intelectuale mai mici sunt defavorizați de societate. Ignorați! „Amărâții” nu înțeleg reperele intelectuale ale celor deștepți și puternici. Societatea românească e împărțită brutal în proști și deștepți, puternici și slabi. Incompatibili! Acesta e motivul apariției prin o revoltă intimă, ascunsă, a clanurilor interlope, mafiote, a crimelor, proxenetismului, corupției și terorismului. De aceea, este nevoie, dacă nu de „o revoluție” în Educație, apoi de un Salt al cunoștinței (cunoștințelor). Dar , acest Salt nu e social, ci individual, intim. Socializarea lui e posibilă doar ca informație. Există! Efectul însă se începe de la practica însușirii unor științe noi complementare (nu suplimentare). De exemplu, de poluarea Planetei se vorbește de zeci de ani, iar situația numai se înrăutățește. Măsurile organizatorice declarative sunt ineficiente. Ele nu ating la Conștiința umană, la intimitatea, simțul și comportamentul brutal al celor amărâți față de Natură. Nimeni nu vrea să polueze, să fure, să ucidă, să corupă, să stea închis prin închisori. Dar, cercul Educație contradictorii, „moderne” e așa, că omul se vede închis, fără soluții. O pregătire a profesorilor pentru a promova Legea Complementarității (atracției sociale) însă, lipsește. Problema dată poate fi rezolvată numai de jos, de către cei care nu mai vor o astfel de Educație. Ei își auto creează intelectul singuri, independent, deoarece calitatea Educației optime nu e în cantitatea cunoștințelor, ci în structură lor (o Știință complementară care lipsește în programul de învățământ).
Altfel spus, se propune „Metodologia cunoașterii integrate”. Metodologia cunoașterii integrate, ar șterge discrepanța intelectuală dinte oamenii prosperi și ceilalți, bogați și săraci, deștepți și proști. Ar fi un succes important în Educație. Aici, nu e vorba de cantitatea cunoștințelor, ci de calitatea lor exprimată prin structura cuvintelor, frazelor, legilor, principiilor logice, științelor și religiilor. Simplitatea acestei metodologii însă îi „orbește” pe oamenii îndoctrinați în practica științelor moderne ale Educației. Lor, eronat, li se pare că cineva ia întrecut în spațiul guvernat de ei, al metodologiei educației. Dar, spațiul de aplicare a metodologiei cunoașterii integrate nu e cel social, tradițional, ci intim. Aplicarea cunoașterii integrate se înfăptuiește la dorința și consimțirea personală a elevului. Dar, profesorii încă nu sunt pregătiți să accepte faptul că educația de acasă poate fi completată prin Metodologia cunoașterii integrate. Oricum, apelând la faptul că Metodologia cunoașterii integrate este o formă teoretică de structurare a cunoștințelor, profesorii sistemului educațional pot numai să se bucure. Prin metodologia dată se explica problemele următoare: 1.cauza analfabetismului funcțional; 2.diminuarea IQ; 3.numărul mare a absolvenților fără BAC. Așa, repet, aceste probleme ar putea fi pot fi explicate dacă s-ar aplică „Metodologiei cunoașterii integrate”.
Iar până atunci, cei „săraci cu duhul”, vor trebui să-și explice Lumea singuri, independent de școala oficială. Ei vor însuși teoretic structura echilibrelor. Simplu, asta se începe prin promovarea balanței, om-0-om, trinitate-0-triadă, irațional-0-rațional, prost -0-deștept, religie-0-știință etc. Așa, se ajunge la noțiunea măsurii, 1-0-1, înțelepciunii, -0-, și putința de a lărgi fundamentul cunoașterii prin echilibru: Teologie-0-Ateism, Religie-0-Știință. Integritatea naturii se garantează de o relației universală, -0-, un duh (sfânt) aflat între lucrurile contradictorii și cele complementare: contradicție-0-contradicție, deosebire-0-deosebire, dușman-0-dușman, și complementaritate-0-complementaritate, asemănare-0-asemănare, om-0-om. În lipsa acestei relații, Lumea omului este distrusă de către Natură. Iar Dumnezeu nu ne ajută, dacă relația, -0-, nu este conștientizată.
Conceptul Dumnezeului binar, Tatăl –Fiu, „zguduie” nu numai lumea ateilor. Iar declarația cunoașterii Lui Dumnezeu prin Trinitate , „Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt”, e irațională, o dogmă nedovedită. Oricum, pin triade, se poate de acceptat Credința în rațiune. Dogma va deveni axiomă: Tatal-0-Fiu. Așa e și structura spațiului tridimensional formată din axele XYZ, stânga-0-dreapta, înainte-0-înapoi, jos-0-sus. La fel, și capacitatea de a folosi instrumentele „colectării” de inteligență, -0-, triadele. Iar de aici, și trinitatea: Tatăl-Duhul Sfțnt-Fiul. Alte triade vor fi: tata-0-fiu; trinitatea-0-triada, religia-0-știința, credința în zei-0-credința în oameni. Toate acestea sunt instrumente, celule cognitive integrate. Ele sunt necesare pentru a se exersa, pătrunde în spațiul gândirii 3D („colecta” Duhul Sfânt). Așa, prin Credința în rațiunea triadelor, se va efectua trecerea de la existența științifică, o cunoaștere în linie și plan, 2D, la Viața veșnică a dacilor „nemuritori”, la acceptarea intelectului omului nemuritor dotat cu cunoștințe spațiale, 3D. Anume, aceste cunoștințe nu mor. În ele se mai păstrează spiritul inițial, -0-, prim (Duhul Sfânt), dacă spiritul uman nu e deformat încă de practica limbajelor agresive, ateiste. E dovedit științific că, spiritualitatea umană degradează la momentul educației ateiste. IQ, diminuează la trecerea din clasă în clasă. Iar românii de astăzi nu cred sincer nici în Dumnezeu, nici în Liderii săi. Suntem în IMPAS!
De exemplu: se râde că preoții au prea multe sutane, că se folosesc de „rodul științei”, de lumina electrică, de mecanisme mecanice la uși și, chiar, de calculatoare pentru confesiuni și iertare de păcate pe Net. Dar, în situația dată e vinovată anume Știința ordinară. Ea s-a izolat de religie. Politic, Știința a despărțit școala de biserică. Anume, Știința s-a izolat de structura textelor religioase sfinte. Iar toate textele religioase sunt formate prin triade. Ele nu se văd de oamenii îndoctrinați în științe planare. Decriptarea triadelor religioase se face numai intuitiv, la simț, năzăriri divine, revelații. Oamenii geniali, cu memorii înalte, lipsiți la timpul oportun de posibilitatea de a studia această structură, izolați de cunoașterea integrată a cunoștințelor, înnebunesc. Ei se sinucid, corup sau se înscriu în secte oculte crezând că integritatea lor spirituală depinde de cunoștințele planare, cele luate pe la școli speciale zis „spirituale”. Trist: 20-30% din populație trăiește în depresie și stres; 40-44% din elevi sunt analfabeți funcționali; 30-40% „agramați” fără BAC.
Situația dată a fost intuită (100 de ani în urmă) de români și pusă în Imnul României, ”Deșteaptă-te Române!”. Dar, astăzi credința în rațiunea acestei așteptări e slabă. În Educație, se apasă pe cantitate . Calitatea umană, observată în comportamentul enoriașilor, e ocolită. Lecții de religie? Numai la voința părinților. E libertate! Adică, toți sunt liberi de a se „auto asfalta” în planul de învățământ, 2D, în programul de lucru de a exista „ca iarba”. Așa, Viața autentică, 3D, e ocolită. „Pomul cunoașterii” promovat de religie e ocolit, iar taina lui nu poate fi deschisă de Preoți. La nivel rațional, științific, n-o știu nici ei. Funcția preoților e alta. Credința! Ei, nu se ocupă cu știința ordinară, fizica clasică și cuantică, ci cu Știința teologică. Adică, ei au misiunea de păstrare a cunoștințelor vechi autentice, așa, ca oamenii de bună credință să-i supraviețuiască pe cei păgâni. Mai mult. Preoții se roagă pentru ei (antihriștii). Practic toți ateiștii, ca și adepții sectelor de meditație în credințe ale spiritelor false, secte spirituale, pleacă „dincolo” goi, cu nimic în suflet: „Eu știu că nu știu nimic!”
Așadar, ateismul se va desființa! Legea Complementarității e publicată deja, iar sinteza irațională a acestui fenomen a fost declarată la sfârșitul sec. XX. Atunci, când a apărut sloganul: „Secolul XXI va fi religios sau deloc”. Sinteza rațională e alta: Credința în rațiune este: „Noua religie” a omului postmodern. Această religie nu exclude alte credințe, ci le structurează armonios, divin. Iar, Ecumenismul, o mișcare religioasă care urmărește unificarea tuturor bisericilor creștine, pare, că nu poate avea o șansă de succes global. Asta, deoarece convergența confesiunilor religioase în Dumnezeu nu se poate efectua unilateral, în credința irațională, cea intuită, de tradiție sau aleasă. Relația propusă de ecumenism, e clar vizibilă oricui. Ea se creează pe voința conducătoare a unor oameni a elitei religioase, subiectiv, secund, -0”-. Dar, libertate credinței nu poate fi constrânsă, educată prin „cuvântul omului”. Oamenii cred diferit, chiar în ramele unei singure confesiuni. Integritatea Lui Dumnezeu e una, bivalentă, înțeleasă prin „cuvântul lui Dumnezeu”, prin împerecherea cuvintelor și relația universală, -0-, a celor două credințe complementare: una revelată, alta formulată prin structura trinității, Triada: revelație-0-știință, Tată-0-Fiu. Așa, la un moment dat de înaltă activitate informațională, pentru a nu ne rătăci în acest gigant volum de cunoștințe, va trebui de acceptat metodologia Saltului cunoștinței. Iar, Saltul cunoștințelor e accesibil oricui. Până acum, Saltul dat se evidenția prin revelații (numai intuitiv) ca dar, har, carismă.

3. ÎN LOC DE CONSECINȚE.
Realitatea e binară, serioasă și amară, dulce și plină de amuzament. Într-adevăr! Mintea vicleană a ateistului dedicat adevărului practic consecvent, 2D, îndată va observa prin logica triadelor că ateismul nu moare, ci rămâne (teu-0-ateu). O, drace! Mai prins… Îmi ești drag, ateule! O sfânta Limbă Română! Câtă ordine și perfecțiune! Un salt cuantic al gândirii se reflectă doar prin două litere: drac-drag. Inteligența românească, -0-, se poate manifesta deschis și auto promova prin intelectul oricărui om care acceptă perechile de cuvinte: credință-0-ateism, drag-0-drac; Zeu-0-om, Domnul -0-zeu, Domn-0-om. (Toate aceste triade sunt derivate de la triada de bază: general-0-particular. Dracul e unul, o particularitate a conștiinței, iar omul, dacă îi este dragă viața, va accepta relația generală, -0-). Saltul cuantic al sunetelor românești, g-c, e aici. Iar alt Salt important, cel al cunoștinței, cunoștințelor, se descoperă anume prin această limbă.
Oare de ce, unii pe alții, românii se numesc Domni? Pentru că au sentimentul trezirii în ei, cel al demnității naționale și inteligenței lor. Ei pot să-l cunoască pe Domnul prin triadele: Domn-0-om, Stăpân-0-rob, Tată-0-Fiu. Asta, la nivel național, deja e acceptat. Ne folosim: „Doamne și Domni!”. Rămâne numai practica Saltului de cunoștință, exersarea cuvintelor perechi.
Astfel, Credința în rațiunea triadelor va deschide mintea ateiștilor îndoctrinați, cei, care nu înțeleg de ce creștinii preferă doi Dumnezei, Tatăl și Fiul, unul general, impersonal, altul – o particularitate a Lui insuflată în om, Persoană. Ochiul minții se deschide nu numai mistic, ca spirit, dar și real, ca intelect asumat, știință integrată, inteligență, -0-, irațional -0- rațională. Ea, poate fi recunoscută, evidențiată și „colectată” din Duhul Sfânt, 3D: Impersonal-0-personal, Tata-0-Fiu; Domnul -0-zeu, zeu-0-om, Zeu-0-Domn (X: Tată-0-Fiu; Y: de la persoana concretă-0-la impersonalitatea eternă; Z: de la Zeul de sus-0-la omul îndumnezeit jos, Domn)
Iar aceste lucruri pot fi înțeles numai prin limba română. Oare, ce fel de triade pot fi formulate prin alte limbi? Bog (rus), God (eng); Dio (it)? (E o temă pentru acasă, dacă doriți.)
Addio! La Dumnezeu, dragii mei! Basta cu ateismul! Să depășim locul de „asfaltare științifică” a copiilor noștri în planul de cunoștințe planare, 2D. Ateismul rămâne, dar e valabil numai temporar, folosit ca pe o abstracție într-o perioadă grea de dezvoltare a omului. Așa, crezând în rațiune, cred că din școala viitorului absolvenții nu vor mai fi lăsați să plece fără cunoștințe integrate. Nici „lanțurile fanatismului religios” nu pot fi salutate. Vina fanatismului religios (pupatul moaștelor și mersul în genunchi, în „patru labe”), ca și a fanatismului ateist, o poartă Știința ordinară prin incapacitatea ei de a le înțelege, accepta inteligența cea NATURALĂ, relația universală,-0-, dintre ateism și religie.
Așa, evidențiind dualismul științelor, ordinare și axiomatice, active și pasive, sociale și intime, vom descoperi „Epoca de studiu a științelor complementare”. Iar oamenii antici ne-au prevenit: Apocalipsa va veni! Pare că numele de apocalipsă provine din limba română, de la două cuvinte perechi, „epoca-lipsa” (lipsa epocii de studiu). Asta e o perioadă de timp pierdută la școală. Ea a fost pierdută atunci, când copiii prin însușirea limbajului polarizat, ateist, au ratat momentul păstrării spiritului intact al autenticității sale. Iar omul „educat” deja, maturizat, a fost sacrificat sistemului. El nu se mai poate întoarce înapoi în timp, dacă n-a păstrat în sine sentimentul de copil. Și atunci, dacă exersarea teoretică prin triade a noțiunilor învățate la școală nu a avut loc, apoi, cum va fi practica omului care „și-a ucis copilul” în sine? Răspundem: În separare, dispersie, nesiguranță, teamă, poziții luate după păreri, copiate (clonate) de pe la „clasicii” ateismului francez, sec.XVIII.

CHEMARE:
Uitați-vă la rădăcină! Coborând din copac, omul primitiv a devenit „gânditor”, a făcut știință mare mergând cu picioarele goale prin iarba înrourată. I-a plăcut, a gândit consecvent, liniar și planar, 2D. Alte generații au poluat iarba cu gunoaie, au inventat încălțămintea și au pierdut contactul cu natura, 3D. Omul nou, va trebui să devină om „meditator”. El are de meditat. „To be, or not to be, that is the question”. Pentru asta, el va trebui „să se urce” din nou în copac, dar cu părere de rău, pădurile sunt deja defrișate…. Atunci, rămâne de aflat că există ultimul copac, speranța de a găsi reflecția în minte a imaginarului „Pom al cunoașterii”. Poate de pe acest „Pom”, prin meditație, e posibil de văzut bine pământul pârjolit și viitorul omului post modern. Urcă alături de mine. Privește-l! Nu se vede?
Atunci, încearcă prin „Cartea Educației”, dacă acest articol nu este prea argumentat. Ia să vedem, poate profețiile Biblice împlinite, făcute de oamenii antici, sunt rodul unei Științe, a? Iar profeții antici nu aveau cum să spună asta păgânilor. Păgânii gândeau la fel, ca și ateiștii de astăzi: consecvent, de la un punct la alt punct, în linie și plan, 2D, priveau numai în jos. Mulți oameni cred sincer că, conștiința contemporană e în criză la nivel global. Dacă e așa, rămâne numai de anticipat fenomenele viitorului său personal, care, se apropie impredictibil. Bineînțeles, dacă ne dorim ca să fim adevăr, să Credem în rațiune. „Noua religie” sau noua Lume prezisă de profeți, cea care va uni oamenii, se va folosi de Credința în rațiunea lui Dumnezeu.
Oricare confesiune religioasă promovează Credința în rațiune. Doar ateiștii nu cred în rațiune. Ei îl lipsesc pe Dumnezeu de rațiune, mizând pe inexistența Lui, și pe miturile Biblice iraționale, neînțelese de ei, chiar dacă văd bine că adevărul rațional apare totdeauna neașteptat prin salturi, cuantic, la fiecare treaptă de dezvoltare a omului. Saltul cunoștinței oamenilor atești e iminent, pentru că e imposibil să nu crezi în presimțirile cuantice ale marilor savanți și scriitori români (Eminescu, e primul). Iar faptul, că în acest articol se aduce partea rațională a presimțirilor, raționalitatea acestora prin abordarea cercetărilor unui om „ sărac cu duhul”, ieșit din acest popor talentat, n-ar trebui să-i lase indiferenți pe oamenii înțelepți, să treacă nepăsători pe alături. Prin revelația mea și Credința în rațiune, mărturisesc: Postmodernismul va aparține numai celor, care vor accepta Credința în rațiunea triadelor, în celulele cognitive teoretice ale cunoașterii integrate. Acest articol e un Punct de inițiere, de reper pentru a intra în Postmodernism, într-o Lume sigură și fericită, o cale spre experiențe noi și Adevăr….
Victor Deleu 24. 01. 2020

ATEISMUL – DESFIINȚAT!
[Test la înțelepciune]

1.TEZA ȘI ANALIZA
Teza: Ateismul, se va desființa! De ce? E simplu. Există Credința în rațiunea pe care ateismul o ignoră. E rațional să crezi în Dumnezeu odată ce ești slab, nu poți cunoaște legile Lui, iar Știința nu ți le spune. Credința în rațiunea Lui Dumnezeu e o axiomă. Iar credincioșii tradiționali nu-i ascultă pe cărturarii ateiști, chiar dacă ei se laudă unii pe alții, unii „geniali”, alții „excelenți” în cunoștințele sale. Neconvingător fiind, ateismul „științific” nu-i poate lipsiți pe oameni de dreptul la o conștiință liberă, decât prin forță. Comunismul, la fel de „științific”, e cea mai dureroasă dovadă. Așadar, ar fi sănătos ca ateistul să creadă în rațiunea faptelor: nu există argumente pentru a dovedi că Lumea naturii nu este creată. Iar faptul precum că în Lumea omului, omul e „regele naturii”, numai îl distanțează pe om de la Dumnezeu. Omul ateist ar trebui să recunoască că nu mai trăiește în natură, duce o luptă de desființare a naturii (creației divine) odată cu conceptul promovat de el, cel al ateismului „științific”.
Și într-adevăr: De ce nu se aduce respectul față de profețiile împlinite: 2000 de profeții din toate cele 2500 profeții Biblice deja s-au împlinit! Oare, Știința oamenilor antici era mai înaltă? Se vede că, da! DA! Dar, pe ce se fundamentează ateismul „științific”? Bineînțeles pe Știința ordinară obișnuită, pe Epistemologie, Teorie a Cunoașterii științifice. Să începem analiza de aici.
Plecând de la DEX, „rumegând” noțiunile, credință și știință, cunoaștere și credință, conștiință și cunoștință, ajungem la concluzia că percepțiile trebuie cercetate integrat prin împerecherea cuvintelor, prin comparație: teism-ateism, credință-știință, conștiință-cunoștință. Știința ar trebui să fie una, integrată. Aranjând cuvintele în perechi, orientat, de la stânga la dreapta, de la irațional la rațional, observăm că cuvintele pe care le folosește mai mult ateismul sunt cele de dreapta, chipurile raționale: ateism, știință, cunoștință. Partea stângă pare a fi ignorată. Nu degeaba limbajul uman deja e împărțit în două: laic și bisericesc.
Mai mult. Ateiștii inventează „Teorii științifice” ale conștiinței, a sufletului, a spiritualității, a iubirii, a credinței lor în negație. Dar, conștiința, spiritualitatea și credința sunt noțiuni iraționale. Care știință poate opera cu noțiuni iraționale? Numai cea teologică. Teologia se bazează pe lucruri reale, fenomene divine ale spiritului uman, revelații (vedenii) care au fost confirmate prin mărturii, scrise în cărțile sfinte. Mărturisirea e un fenomen al inteligenței reale, o încredere dată părintelui bisericesc. Ea e folosită și acum de confesiunile religioase, dezvoltate natural în tradiția popoarelor. Teoriile științifice ale iraționalului, însă, ca și sectele școlilor „spirituale” inventate, „moderne”, ocolesc acest fenomen, se autoizolează de societate prin un legământ secund cu ea, de tipul, -0”-: „Apoi, treci și D-ta în credința noastră („meditează cu noi”)”. Ateismul științific e irațional, de credință în om și iluzii, păreri ale oamenilor excelenți, o structură –fragment a conștiinței elaborată de cărturarii atei sau de așa zișii „părinți spirituali”, guru, maeștri. Chipurile, asta o credință nouă „civilizată”. Deci, se manipulează….Concludem: Credința în rațiune este ocolită de ateism. Iar dacă vorbim de confesiunile religioase mari, istorice, apoi toate ele se folosesc de Credința în rațiune, dar, numai la nivel intuitiv, neconștientizat. Asta, deoarece Știința ordinară obișnuită nu a elaborat încă conceptul relației generale. Balanța: Credința în rațiune-0-Credința religioasă.
Teologia e o Știință și ea, una religioasă. Ea e atașată de Creator, de Dumnezeu, de credința în revelațiile oamenilor antici. Izolându-se însă de Știința teologică, cărturarilor ateiști nici prin cap nu le trece că Epistemologia, Teoria cunoașterii științifice e numai un fragment al științei, o singură parte. Spațiul Științei este mult mai mare. Bineînțeles, dacă o cercetăm integrat. Științele sunt de două tipuri: iraționale și raționale. Credințele – la fel. Irațional nu înseamnă, fals sau inexistent. Așa, dacă se aplică „Teoria cunoașterii științifice” (Epistemologia), apoi ea e secundă, fondată pe o practică temporară, de acum. Pentru a cunoaște integritatea, va trebui de formulat „Teoria științifică a cunoașterii”, Primă (vezi „Cartea Educației”). Ea e axiomatică, eternă. Realitatea naturii e spațială, 3D, iar realitatea inventată, construită de știința ordinară e consecventă, liniară și planară, 2D. Astfel, ateismul științific e „asfaltat” în planuri mari (cincinale) de existență a omului într-o ierarhie verticală, copiată greșit din natură, de la simplu la compus, de la mic la mare, de la prost la deștept, iar de aici, de la săraci la bogați, robi și stăpâni. Și atunci construind egocentric, neconștientizat, un șir de poziții intelectuale prin cuvinte folosite eronat, conform principiului „domino”, din motivul unei mișcări de rutină, un asasinat ori un incendiu, au loc deflagrații globale, apocaliptice: Primul război Mondial, al Doilea… (iată, mai avem un asasinat, Qassem Soleimani) . Asta e existența! E o practică socială în timp. Dar, ce e Viața? Răspunsul la întrebarea dată va trebui să-l căutăm. Dar, nu privind în jos cu ochii în asfalt, 2D, ci pe sus, în volum, 3D.

2.ANTITEZA ȘI SINTEZA.
În Lucrarea „Cartea Educației” (autor V.Deleu), alături de Epistemologie, se promovează Antiteza: Teoria științifică a cunoașterii.
Cunoașterea, ca și Teologia, religia sau credința, e o noțiune irațională. Dar, în ea zace și practica științifică, adevărul. Asta e o mică parte din Realitatea , 3D. Doar, un fragment. Cunoașterea ne aduce cunoștințe noi. Bineînțeles, dacă omul meditează asupra simțurilor sale, practică. Prin Teoria științifică a cunoașterii, fundamentul cunoașterii se lărgește: Religie-Știință. Simplu, conform DEX, cunoașterea e independentă de om. „Reflectare în conștiință a realității existente independent de subiectul cunoscător”. Omul percepe simultan toate lucrurile, fie ele iraționale mistice sau raționale, practicate. Astfel, fenomenul cunoașterii integrate va trebui fondat pe două perechi de teorii opuse transcendental (irațional-raționale). Ele sunt integrate: Teoria cunoașterii științifice – Teoria științifică a cunoașterii; Epistemologia – Trinitatea. Și dacă între Știință și Religie avem o ruptură, un raport, în care se crede (Crede!) că „religiile vor dispare”, Știință/Religie, atunci, pentru a aduce stimă PERSONALĂ percepțiilor sale iraționale și raționale, va trebui de adus un element nou, INTELIGENȚA, o relație universală, -0-. Ea ne va „îndruma” să acceptăm percepțiile sale echilibrat: irațional-0-rațional; trinitate-0-triadă, religie-0-știință. Trinitatea religioasă, e formată din o triadă, balanța: 1-0-1, Tată-0-Fiu. Iar, inteligența umană, -0-, la nivel irațional religios, e Duhul Sfânt, 3D, neconștientizat, și de aceea respins de ateism.
Prin inteligența neconștientizată, Știința s-a dezvoltat până la acel nivel când ea nu mai poate servi numai unei părți din societate, celor deștepți, puternici și bogați. De aceea, cei „săraci cu duhul”, vor trebui să-și explice lumea singuri, independent, prin promovarea balanței, om-0-om, trinitate-0-triadă, irațional-0-rațional, prost -0-deștept, religie-0-știință etc. Asta, le va aduce lor înțelepciunea, -0-, relația universală de susținere a științelor și credințelor în armonie, echilibru: Teologie-0-Ateism, Religie-0-Știință. Acest legământ, -0-, probabil a fost știut de dacii „nemuritori”, a fost un model de convingere a omului antic de a primi creștinismul prin triadă, legământul, -0-. Inteligent. Pe atunci se striga: Pace vouă! Acum, mulți declară că duc războaie. Așa, putem medita: Om-0-zeu. Tată-0-Fiu. Asta se propune, chiar , și celor deștepți și bogați, oameni cu potențial de memorizare mintală mărit în domeniul științei. Ruptura, sărac-0-bogat, va fi reparată. Integritatea socială – păstrată.
Conceptul Dumnezeului binar, Tatăl –Fiu, „zguduie” nu numai lumea ateilor, dar și a altor confesiuni. Iar declarația cunoașterii Lui Dumnezeu prin Trinitate , „Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt”, e irațională, o dogmă nedovedită. Oricum, pin triade, se poate de acceptat Credința în rațiune. Asta, e structura spațiului tridimensional formată din axele XYZ, stânga-0-dreapta, înainte-0-înapoi, jos-0-sus. La fel, și capacitatea de a folosi instrumentele „colectării” de inteligență, -0-, triadele. Iar de aici, trinitatea: Tatăl-Duhul Sfțnt-Fiul. Alte triade vor fi: trinitatea-0-triada, religia-0-știința, credința în zei-0-credința în oameni. Toate acestea sunt instrumente, celule cognitive integrate. Ele sunt necesare pentru a se exersa, pătrunde în spațiul gândirii 3D („colecta” Duhul Sfânt). Așa, prin Credința în rațiunea triadelor, se va efectua trecerea de la existența științifică, o cunoaștere în linie și plan, 2D, la Viața veșnică a dacilor „nemuritori”, la acceptarea intelectului omului nemuritor dotat cu cunoștințe spațiale, 3D. Anume, aceste cunoștințe nu mor. În ele se mai păstrează spiritul inițial, -0-, prim (Duhul Sfânt), dacă spiritul uman nu e deformat încă de practica limbajelor agresive, ateiste. E dovedit științific că, spiritualitatea umană degradează la momentul educației ateiste. IQ, diminuează la trecerea din clasă în clasă. Iar românii de astăzi nu cred sincer nici în Dumnezeu, nici în Liderii săi. Suntem în IMPAS!
De exemplu: se râde că preoții au prea multe sutane, că se folosesc de „rodul științei”, de lumina electrică, de mecanisme mecanice la uși și, chiar, de calculatoare pentru confesiuni și iertare de păcate pe Net. Dar, în situația dată e vinovată anume Știința ordinară. Ea s-a izolat de religie. Politic, Știința a despărțit școala de biserică. Anume, Știința s-a izolat de structura textelor religioase sfinte. Iar toate textele religioase sunt formate prin triade. Ele nu se văd de oamenii îndoctrinați în științe planare. Decriptarea triadelor religioase se face numai intuitiv, la simț, năzăriri divine, revelații. Oamenii geniali, cu memorii înalte, lipsiți la timpul oportun de posibilitatea de a studia această structură, izolați de cunoașterea integrată a cunoștințelor, înnebunesc. Ei se sinucid, corup sau se înscriu în secte oculte crezând că integritatea lor spirituală depinde de cunoștințele planare, cele luate pe la școli speciale zis „spirituale”. Trist: 20-30% din populație trăiește în depresie și stres; 40-44% din elevi sunt analfabeți funcționali; 30-40% „agramați” fără BAC.
Situația dată a fost intuită (100 de ani în urmă) de români și pusă în Imnul României, ”Deșteaptă-te Române!”. Dar, astăzi credința în rațiunea acestei așteptări e slabă. În Educație, se apasă pe cantitate . Calitatea umană, observată în comportamentul enoriașilor, e ocolită. Lecții de religie? Numai la voința părinților. E libertate! Adică, toți sunt liberi de a se „auto asfalta” în planul de învățământ, 2D, în programul de lucru de a exista „ca iarba”. Așa, Viața autentică, 3D, e ocolită. „Pomul cunoașterii” promovat de religie e ocolit, iar taina lui nu poate fi deschisă de Preoți. La nivel rațional, științific, n-o știu nici ei. Funcția preoților e alta. Credința! Ei, nu se ocupă cu știința ordinară, fizica clasică și cuantică, ci cu Știința teologică. Adică, ei au misiunea de păstrare a cunoștințelor vechi autentice, așa, ca oamenii de bună credință să-i supraviețuiască pe cei păgâni. Mai mult. Preoții se roagă pentru ei (antihriștii). Practic toți ateiștii, ca și adepții sectelor de meditație în credințe ale spiritelor false, secte spirituale, pleacă „dincolo” goi, cu nimic în suflet: „Eu știu că nu știu nimic!”
Așadar, ateismul se va desființa! Sinteza irațională a acestui fenomen a fost declarată la sfârșitul sec. XX. Atunci, când a apărut sloganul: „Secolul XXI va fi religios sau deloc”. Sinteza rațională e alta: Credința în rațiune este: „Noua religie” a omului postmodern. Această religie nu exclude alte credințe, ci le structurează armonios, divin.

3.CONSECINȚE.
Dar, mintea vicleană a ateistului dedicat adevărului practic consecvent, 2D, îndată va observa prin logica triadelor că ateismul nu moare, ci rămâne (teu-0-ateu). O, drace! Mai prins… Îmi ești drag, ateule! O sfânta Limbă Română! Câtă ordine! Inteligența românească, -0-, se poate manifesta deschis și auto promova prin intelectul oricărui om care acceptă perechile de cuvinte: credință-0-ateism, drag-0-drac; Zeu-0-om, Domnul -0-zeu, Domn-0-om. (Toate aceste triade sunt derivate de la triada de bază: general-0-particular. Dracul e unul, o particularitate a conștiinței, iar omul, dacă îi este dragă viața, va accepta inteligent, relația generală, -0-). Saltul cuantic al sunetelor românești e aici. Iar, Saltul cunoștinței se descoperă anume prin această limbă.
Oare de ce, unii pe alții, românii se numesc Domni? Pentru că au sentimentul trezirii în ei, cel al demnității naționale și inteligenței lor. Ei pot să-l cunoască pe Domnul prin triadele: Domn-0-om, Stăpân-0-rob, Tată-0-Fiu. Astfel, ei se pot „îndumnezei”, îl pot trece prin botez pe „robul” abia născut în Domnul real, „Fiu”. Asta, la nivel național, deja e acceptat. Ne folosim: „Doamne și Domni!”. Rămâne numai practica Saltului de cunoștință, exersarea structurii trinitare, 1-0-1, asupra cunoștințelor sale.
Iar, Ecumenismul, o mișcare religioasă care urmărește unificarea tuturor bisericilor creștine, pare, că nu poate avea o șansă de succes global. Asta, deoarece convergența confesiunilor religioase în Dumnezeu nu se poate efectua unilateral, în credința irațională, cea intuită, de tradiție sau aleasă. Relația propusă de ecumenism, e clar vizibilă oricui. Ea se creează pe voința conducătoare a unor oameni a elitei religioase, subiectiv, secund, -0”-. Dar, libertate credinței nu poate fi constrânsă, educată prin „cuvântul omului”. Oamenii cred diferit, chiar în ramele unei singure confesiuni. Integritatea Lui Dumnezeu e una, bivalentă, înțeleasă prin „cuvântul lui Dumnezeu”, prin împerecherea cuvintelor și relația universală, -0-, a celor două credințe complementare: una revelată, alta formulată prin structura trinității, Triada: revelație-0-știință, Tată-0-Fiu. Așa, la un moment dat de înaltă activitate informațională, pentru a nu ne rătăci în acest gigant volum de cunoștințe, va trebui de acceptat metodologia Saltului cunoștinței. Iar, Saltul cunoștințelor e accesibil oricui. Până acum, Saltul dat se evidenția prin revelații (numai intuitiv) ca dar, har, carismă.
Astfel, Credința în rațiunea triadelor va deschide mintea ateiștilor îndoctrinați, cei, care nu înțeleg de ce creștinii preferă doi Dumnezei, Tatăl și Fiul, unul general, impersonal, altul – o particularitate a lui insuflată în om, Persoană. Ochiul minții se deschide nu numai mistic, ca spirit, dar și real, ca intelect asumat, știință integrată, inteligență, -0-, irațional -0- rațională. Ea, poate fi recunoscută, evidențiată și „colectată” din Duhul Sfânt, 3D: Impersonal-0-personal, Tata-0-Fiu; Domnul -0-zeu, zeu-0-om, Zeu-0-Domn (X: Tată-0-Fiu; Y: de la persoana concretă-0-la impersonalitatea eternă; Z: de la Zeul de sus-0-la omul îndumnezeit jos, Domn)
Iar aceste lucruri pot fi înțeles numai prin limba română. Oare, ce fel de triade pot fi formulate prin alte limbi? Bog (rus), God (eng); Dio (it)? (E o temă pentru acasă, dacă doriți.)
Addio! La Dumnezeu, dragii mei! Basta cu ateismul! Să revenim la armonie, la iubire. Să depășim locul de „asfaltare științifică” a copiilor noștri în planul de cunoștințe planare, 2D. Ateismul rămâne, dar e valabil numai temporar, folosit ca pe o abstracție într-o perioadă grea de dezvoltare a omului. Așa, crezând în rațiune, cred că din școala viitorului absolvenții nu vor mai fi lăsați să plece fără cunoștințe integrate. Adică, ei vor absolvi școala fără „lanțuri” ateiste pe creier. Nici „lanțurile fanatismului religios” nu pot fi salutate. Vina fanatismului religios (pupatul moaștelor și mersul în genunchi, în „patru labe”), ca și a fanatismului ateist, o poartă Știința ordinară, incapacitatea ei de a le înțelege, accepta inteligența, relația universală,-0-, dintre ateism și religie. Evidențiind dualismul științelor, ordinare și axiomatice, active și pasive, sociale și intime, vom descoperi „Epoca de studiu a științelor complementare”. Iar oamenii antici ne-au prevenit: Apocalipsa va veni! Pare că numele de apocalipsă provine din limba română, de la două cuvinte perechi, „epoca-lipsa” (lipsa epocii de studiu). Asta e o perioadă de timp pierdută la școală. Ea a fost pierdută atunci, când copiii prin însușirea limbajului polarizat, ateist, au ratat momentul păstrării spiritului intact al autenticității sale. Iar omul „educat” deja, maturizat, a fost sacrificat sistemului. El nu se mai poate întoarce înapoi în timp, dacă n-a păstrat în sine sentimentul de copil. Și atunci, dacă exersarea teoretică prin triade a noțiunilor învățate la școală nu a avut loc, apoi, cum va fi practica omului care „și-a ucis copilul” în sine? Răspundem: În separare, dispersie, nesiguranță, teamă, poziții luate după păreri, copiate (clonate) de pe la „clasicii” ateismului francez, sec.XVIII.

CHEMARE:
Uitați-vă la rădăcină! Coborând din copac, omul primitiv a devenit „gânditor”, a făcut știință mare mergând cu picioarele goale prin iarba înrourată. I-a plăcut, a gândit consecvent, liniar și planar, 2D. Alte generații au poluat iarba cu gunoaie, au inventat încălțămintea și au pierdut contactul cu natura, 3D. Omul nou, va trebui să devină om „meditator”. El are de meditat. „To be, or not to be, that is the question”. Pentru asta, el va trebui „să se urce” din nou în copac, dar cu părere de rău, pădurile sunt deja defrișate…. Atunci, rămâne de aflat că există ultimul copac, speranța de a găsi reflecția în minte a imaginarului „Pom al cunoașterii”. Poate de pe acest „Pom”, prin meditație, e posibil de văzut bine pământul pârjolit și viitorul omului post modern. Urcă alături de mine. Privește-l! Nu se vede?
Atunci, încearcă prin „Cartea Educației”, dacă acest articol nu este prea argumentat. Ia să vedem, poate profețiile Biblice împlinite, făcute de oamenii antici, sunt rodul unei Științe, a? Iar profeții antici nu aveau cum să spună asta păgânilor. Păgânii gândeau la fel, ca și ateiștii de astăzi: consecvent, de la un punct la alt punct, în linie și plan, 2D, priveau numai în jos. Mulți oameni cred sincer că, conștiința contemporană e în criză la nivel global. Dacă e așa, rămâne numai de anticipat fenomenele viitorului său personal, care, se apropie impredictibil. Bineînțeles, dacă ne dorim ca să fim adevăr, să Credem în rațiune. „Noua religie” sau noua Lume prezisă de profeți, cea care va uni oamenii, se va folosi de Credința în rațiunea lui Dumnezeu.
Oricare confesiune religioasă promovează Credința în rațiune. Doar ateiștii nu cred în rațiune. Ei îl lipsesc pe Dumnezeu de rațiune, mizând pe inexistența Lui, și pe miturile Biblice iraționale, neînțelese de ei, chiar dacă văd bine că adevărul rațional apare totdeauna neașteptat prin salturi, cuantic, la fiecare treaptă de dezvoltare a omului. Saltul cunoștinței oamenilor atești e iminent, pentru că e imposibil să nu crezi în presimțirile cuantice ale marilor savanți și scriitori români (Eminescu, e primul). Iar faptul, că în acest articol se aduce partea rațională a presimțirilor, raționalitatea acestora prin abordarea cercetărilor unui om „ sărac cu duhul”, ieșit din acest popor talentat, n-ar trebui să-i lase indiferenți pe oamenii înțelepți, să treacă nepăsători pe alături. Prin revelația mea și Credința în rațiune, mărturisesc: Postmodernismul va aparține numai celor, care vor accepta Credința în rațiunea triadelor, în celulele cognitive teoretice ale cunoașterii integrate. Acest articol e un Punct de inițiere, de reper pentru a intra în Postmodernism, într-o Lume sigură și fericită, o cale spre experiențe noi și Adevăr….

Victor Deleu 24. 01. 2020

Alte articole