Lumina nopții

Stele stau tot cuminți
Sub cupola gândului,
Ce umple palma visului,
Botez dăruitor timpului.

Ascultă clipa ce bate
La uşa pleoapelor tale,
Sfidând depărtările,
Urma pierdută-n cale!

Apropiind marginile,
Pereții largi ai inimii,
În copilul ce visează,
E zbor alb, cu îngerii.

04.01.2020

Plecări?

Ana nu a plecat,
Doar o formă palpabilă
S-a strecurat să înflorească…
Să înflorească cu frumusețea
Sau poate cu zâmbetul ei…
Ştiu eu, ce spun oamenii?!
Ei au rânduiala lor, dar El, Domnul…
Domnul a pus alt temei.
În vorbe trecute i-am spus:
– N-ai teamă,
Domnu-ți va da aripi şi vei zbura!
Iar Ana îmi zbura prin poezie,
Iar acum ne este, prin ea.
Aseară am vrut să-i aud vocea
Şi întrebam la ce uşă să sun?!
În zori am deschis internetul…
Să o caut. Ea mi-a venit…
Cuvânt dureros şi adânc, şi blând.
Am găsit-o în pagini de bilanț,
De început de an bun, de an nou…
Ana e printre oameni şi ne dăruieşte.
Am văzut lăsat, în noi, un gând cadou.

Eugenia Bucur, 04.01.2020

Alte articole