Timpu-i nebun și trece-n goană…

Marea

De apa n-ar cunoaște valuri
De viața mi s-ar face scrum
De marea n-ar atinge maluri…
Și sufletul s-ar pierde-n fum
Tot căutându-ți al tau drum
Și pașii tăi nu-i voi găsi
M-aș risipi pe tărmuri reci
Și goale, negre și pustii
Sperând ca-n drumul meu să treci
Știind că-n veci te voi iubi…

*
…Timpul…

Timpu-i nebun și trece-n goană…
Nu te-am văzut de-atât de mult…
Mi-e-atât de dor de tine, că nu-l mai bag în seamă…
Nu știu ce să mai cred, doar inima o-ascult…
Mă plimb ades pe malul mării…
Și pescărușii parcă plâng și ei de dor…
Dar ei se-ntorc la cuib pe la lăsatul serii…
Iar eu, gândindu-mă la tine, simt că mor…
Mă chinuiesc amarnic, nu știu nimic de tine…
Mă-ntreb…Acum ce faci, ești fericită oare?…
Eu…plâng de dor, deloc nu-mi este bine…
Și nu găsesc răspuns la nici o întrebare…
Mi-e inima rănită și sufletul mă doare…
Iar vinovatul, singurul, sunt eu…
Căci m-am îndrăgostit de tine-atât de tare…
Cât te iubesc de mult știm eu și Dumnezeu…
Iar dintre toate relele din lume…
Acum, simt sigur care-i cea mai rea…
E să iubești pe cineva și să știi bine…
Că nu poți să te bucuri de iubirea ta………..
Timpu-i nebun și trece-n goană…
Nu te-am văzut de-atât de mult…
Mi-e-atât de dor de tine, că nu-l mai bag în seamă…
Nu știu ce să mai cred, doar inima o-ascult…

*
…Iubirea…

E seară-acum pe plajă, nu-i nimeni, e pustiu…
Doar stelele şi luna mai luminează marea…
Te chem prin glasul mării, cu tine-aş vrea să fiu…
Dar nu m-auzi, sunt sigur, prea mare-i depărtarea…

Mă-ntreb ce e iubirea, de ce simt doar durere…
Când nu sunt lângă tine de ce sufăr mereu…
Doar Dumnezeu mai poate să-mi dea acum putere…
Căci El mă înţelege şi ştie că mi-e greu…

De-aş ştii măcar că ţie, acum îţi este bine…
Aş trece peste toate cu mult, mult mai uşor…
Deşi ştiu că-i posibil să fi uitat de mine…
Eu te iubesc mai tare şi-mi este mult mai dor…

Aş vrea să te sărut, aş vrea să îmi zâmbeşti…
Aş vrea să-ţi simt căldura şi-n braţe să te strâng…
Aş vrea să-ţi mângâi părul, aş vrea să mă priveşti…
Dar asta nu se poate şi-mi vine-atunci să plâng…

E seară-acum pe plajă, nu-i nimeni, e pustiu…
Doar stelele şi luna mai luminează marea…
Te chem prin glasul mării, cu tine-aş vrea să fiu…
Dar nu m-auzi, sunt sigur, prea mare-i depărtarea…

*
Uităm…

În lumea asta mare, atât de-amăgitoare…
Uităm de noi…de tu…uităm de eu…
Uitând de multe ori de Bunul Dumnezeu…
Ne rătăcim, pierzandu-ne-n vâltoare…
Uităm ades ce am primit in dar…
Iubirea caldă, blândă şi liniştitoare…
Fără de care Totul e-n zadar…

În lumea asta, plină de război…
Uităm de eu…de tu…uităm de noi…
Ne poticnim şi-ngenunchem mereu…
Având de multe ori în ochi lacrimi amare…
Uitând că tot ce-avem mai bun sub soare…
E doar Iubire de la Bunul Dumnezeu…

*
Anotimpuri…

Anotimpuri-atât de lungi, ca veacuri au trecut…
Scurgându-se-n singuratate și-n tăcere…
Dar ție nu-ți mai pasă cât te iubesc de mult…
Sau ți-a pasat vreodată, te-ntreb, de-a mea durere?…

Poate-ntr-o zi ploioasă, când singura vei fi..
Îți vei aduce-aminte cât te-am iubit de mult…
Dar sufletul mi-e mort, nu mă vei mai găsi…
Departe sunt de viața și de al ei tumult…

Cristian Gabriel Groman

Alte articole