Sonet despre trecerea viselor

Despre fidelitate(între bine și rău )
azi merg pe sârma subţire dintre bine şi rău
mă înclin de o parte sau alta a gândului tău
şi revin cu fidelitate obsesivă înapoi şi înainte
nu vezi decât forma trupului meu arcuită către
tine ca o coloană infinită de aşteptări şi regrete
oprite pe vârful buzelor ca o boare de vânt
tandru şi rece mă atingi printre gratiile ego-
-ului tău cu pofta leului împărţindu-şi lumea în
iubite şi neiubite ce-ţi sfâşie inima ca un foc
continuu si ireversibil mă săruţi pe tâmple mă
strângi la piept si mă tragi cu toată forţa spre
tine apoi mă arunci pe fereastra unei iubiri
imposibile

*
Sonetul barbatului

Tu nu ești un bărbat ca toți bărbații,
Ai un surâs feroce şi mortal.
Mă tot parodiezi, fenomenal,
De zei invoc prin rugi şi incantaţii

Să te prefacă-n piatră sau metal.
La stele-ajungi prin praf şi emanaţii
Atomice. Fierbinţi elucubraţii
Vei delira într-un prezent real,

Ca şarpele-n pădurea de smarald.
În ierni cu străluciri diamantii
Eu locuiesc într-un iglu. Tu vii
Din jungla africană, mort de cald,

Un dublu scotch cu gheaţă cash, comanzi,
Şi în genunchi te-arunci, direct din Anzi!

*
Povestea inimii (without any reasonable doubt)

O să-mi închid inima cu o frunza
Pe ea voi scrie numele tău
Ca să-mi fii veșnic aproape
Chiar și atunci când toamna
Va cădea din copaci cu zgomot
Îngălbenind a disperare și frică
Dubiile tale vor fi departe
Dubiile mele se vor spulbera
La fiece pala de vânt
Ca și cum ar respira odată cu tine
Nevoia de soare de apă de timp
Cu mâinile întinse spre mare
Vom urmări iubirea din ochi
Din nisip din povești din palma
până devine o singura linie de
orizont

*
Sonet despre trecerea viselor

Hai sa visam ca timpul e-o poveste
Si noi suntem doi zei nemuritori
Cu ochi de cer si pletele din nori,
Ne cataram ca iedera pe creste

Si ne-aruncam sarutul prin ninsori,
S-acoperim iubirea tremuranda
Ce ne adoarme-n brate o secunda,
Simtind in pantec dulcii ei fiori

Cum se topesc si lasa-n urma riduri
Pe fruntea noastra zvelta, sidefie,
Si devenim cu timpul o stafie
Trecand usor ca visele prin ziduri,

Caram in spate vesnice poveri
De orb sisif urcand spre nicaieri.

*
Sonet de toamnă

Şi vine toamna cu năframe-n păr,
Pe trupul gol cad frunze ruginii.
Te-am aşteptat o vară ca să vii,
Dar te-ai ascuns în miezul unui măr.

Când semănam ogoarele pustii,
Tu rătăceai, ca vântul, prin livezi.
Eu îmi strângeam bogatele cirezi
În nopţile răscoapte şi târzii,

Dar nu mai ştiu în care anotimp
Ne-am întâlnit pe galbene alei
Şi ai privit, flămând, în ochii mei.

Eu te-am hrănit din carnea mea un timp,
Dar m-ai închis în cuşca ta cu lei
Şi-am evadat prin gratii, în Olimp!

Mirela Lungu

This image has an empty alt attribute; its file name is Mirela-Lungu--e1573809131612.jpg

Alte articole