Dați curaj soarelui!

Prietenie

Şi lupului cu ochii reci –
nălucă vie pe poteci
i-am dat din pâinea mea de grâu
într-un decembrie târziu.

Mi-a mulţumit în felul lui,
plecând prin crângul alb-gălbui.
Cu ochii însă mă ruga
să-l mai aştept în iarna grea.

Din când în când mă-ntorc grăbit,
c-un sac de pâini, în asfinţit,
când luna-i bate în canini,
muşcând din turma mea de pâini.

Şi parcă ochii-i de oţel
clipesc umani când stau cu el.

*
Urma himerei

Vânătorul
a găsit o urmă necunoscută.
O urmăreşte atent. A trecut
dincolo de adâncul pădurii.
Niciodată nu se va mai întoarce.

Vecernie

Cu câte un bătrân de mână,
Dumnezeu urcă treptele catedralei.

Vânătoare

Cărarea mi-a luat urma
şi mă urmăreşte de aproape.

Zi ploioasă

Oi uriaşe pasc pe cer.
Ciobanul buciumă din tunet.

*
Toamnă

O vară întreagă
din mine au băut apă izvoarele.
Acum, zilele mele sunt liniare,
goale ca nişte ramuri
de pe care auzburat împreună
puii şi cuiburile.
Sufletul meu e un geam deschis,
o vamă prin care trece vântul.
cu tot neamul lui migrator.
Peste mine a căzut o dunăre de ploi
şi mi-e frig…Curând mă voi încălzi
la flacăra albă a fulgilor de zăpadă.
Sunt singur… Din mine au plecat
toate amintirile.

*
Daţi curaj soarelui!

Ca dintr-o rană a aerului
drenată îndelung,
frigul curge pe pereţii caselor.
Soarele – o pasăre călătoare rătăcită,
deschide un ochi voalat
întrebând ce se întîmplă în lume.
Câteva raze mai curajoase
escaladează geamul şi intră înăuntru.
Harnice, mută tavanul casei mai sus,
alungă întunericul – un infractor
ascuns în dulap,
şi aprind focul în teracotă.
Căldura, ca un bebeluş,
se târăşte pe duşumea,
se sprijină de pereţi şi învaţă să umble,
fredonează un cântec despre vară…
Bunicii din tablouri încep să se mişte,
să vorbească,
să miroase a cireş înflorit.
Eu organizez un act de caritate:
adun toate cutiile de chibrite din casă
şi le dau copiilor de pe stradă,
să facă din ele un foc mare
la care să se încălzească.
Să facă din ele un deal mare
pe care să se dea cu săniuţa.
Să facă din ele un tren mare
cu care să plimbe jucăriile şi căţeii.
Să vadă soarele că, încă odată,
am menţinut viaţa în viaţă.
Să prindă curaj.

*
Cartea cu poeme

Poetul scrie

cele mai frumoase poeme

pe coapsa velină

a iubitei sale.

Le citeşte atent,

le învaţă pe de rost,

le recită în transă.

Hârtia fragedă ia foc

la atingerea silabelor incandescente.

Trupul iubitei – o carte scrisă

cu cele mai frumoase poeme.

Poetul visează

o bibliotecă de mângâieri,

un tiraj suplimentat de atingeri.

Poeme citite mereu

-rând cu rând, pagină cu pagină.

Trupul iubitei – o ediţie de lux

scrisă artizanal,

cu cele mai frumoase poeme.

Lazăr Magu

Alte articole