Un univers de lumină mă cheamă
În rodul bogat al toamnei din mine
Păsări şi gânduri se răsfiră-n văzduh
Pe orizontul ce înscrie curate destine

Închid în privire o mare şi-o viață
O cale de început ce n-are sfârşit
Sufletul liniştii zămislit e din pace
Cuprins necuprins în al tainelor răsărit

Bogății pe culori se desprind de pe ram
Cald covor de vise ce-n adâncuri coboară
Mugurii unei noi dimineți se redeschid
Să te cuprind cu drag apoi ca prima oară

Adun surâsuri din care-mi fac năframă
Bucuriile toate de pe margini de cord
Țes o cămaşă din gânduri de toamnă
Şi împletesc cunună din al trăirilor rod

Păşesc din lumină într-o altă lumină
Pe câmp înverzit şi prea necunoscut
Aşteptare cheamă în universul de taină
Privirea se răsfiră pe al vieții tumult

Sunt toate ale mele sau e doar o părere
Şi clipele şi visele mie nu-mi aparțin
Mi sunt dăruite pentru o tăcută vreme
Să le dăruiesc în scări în daruri şi cununi.

EUGENIA BUCUR

Alte articole