Nu pot aştepta la poarta inimii tale
gândurile ce de lupi îmi sunt luate,
zâmbetul rătăcit peste albe coline,
peste stelele cerului, împerecheate.

Aseară vântul a spulberat aşteptări,
lumina privirii primăverii a fost uitată,
un sunet de violină încet s-a stins,
floarea de crin s-a închis întristată.

Zorii se revarsă din plin peste cuvinte,
cerneala cerului se dăruieşte cu bucurie,
clipa stă-n rugăminte-n lumină argintie,
pe-un colț de dor rămâne scris-copilărie.

EUGENIA BUCUR, 14.09 2019

Alte articole