DOUĂ VORBE DESPRE CRUCE..

Când zicem „Cruce” ne gândim la durere, dar nu la o durere oarecare, ci la o durere îngrozitoare, din acelea ale căror pomeniri aduc spaime noaptea în vis..
Când zicem „Cruce” ne gândim la un Om Care tremură de durere primind piroane în mâini și în picioare, „ca un miel spre junghiere și ca o oaie FĂRĂ DE GLAS înaintea celor ce o tund”, cum scria profetul Isaia despre El.. Dar Omul Acesta nu este un om oarecare, ci este Dumnezeu Care S-a îmbrăcat în firea noastră. Omul Acesta este Însuși Veșnicul Dumnezeu, prin Care toate s-au făcut!

Când zicem „Cruce” ne gândim la o răbdare nemaipomenită în durere, răbdarea unui Om Care ar putea să oprească într-o clipă totul, căci este atotputernic.. Și totuși El rabdă de bună voie, „până la moarte, și încă moarte pe Cruce”, cum scrie despre El Sfântul apostol Pavel. Răbdă din milă pentru noi: El știe că dacă ar coborî de pe Cruce, nu ar mai exista niciodată salvare pentru neamul omenesc.. De ce? Pentru că prin neascultarea strămoșilor a intrat păcatul în adâncurile ființei omenești. Ei bine, pentru curățirea firii noastre de păcat este nevoie de ascultarea până la moarte a Lui, a Celui FĂRĂ DE PĂCAT. Ascultarea desăvârșită a Fiului lui Dumnezeu devenit Om deplin va vindeca omenirea de păcat! Ați observat ce strigau fariseii de lângă Cruce? „Coboară-Te de pe Cruce”! Iată cât este de evidentă zvârcolirea diavolului în ultimele sale agonii dinaintea pieirii definitive.. El se vede distrus de Hristos și cu ultimele puteri ridică oamenii împotriva Sa.. Dar Domnul vede diavolii care mișcă buzele batjocoritorilor și Se roagă pentru ei: „Părinte, iartă-i, că nu știu ce fac”!

Crucea, dragii mei, a fost într-adevăr un teribil instrument de tortură și de moarte. Urăsc crucea aceasta înainte de urcarea Domnului Iisus Hristos pe ea! Câte oase zdrobite, câte gemete, câte plânsuri a adus crucea printre oameni.. Dar când crucea devine „Crucea”, adică Și-o însușește Dumnezeul meu ca să mă mântuiască pe mine, atunci lucrurile se schimbă..

Iubesc Crucea Domnului meu, Lemnul stropit cu sângele Jertfei Celei Noi! Iubesc Crucea care Îl ajută pe Domnul meu în lucrarea Sa terapeutică, de vindecare a omenirii! Iubesc Crucea care Îi devine pat Domnului meu atunci când Își dă sufletul, zicând: „Săvârșitu-s-a”! Iubesc Crucea care devine sabie a Domnului pe care a mânuit-o atunci când l-a sfărâmat pe satana!

Durere care naște mântuire, Moarte care naște Înviere, Cruce care devine cheia ce deschide ușile Raiului.. Cum să nu iubesc eu „semnul Fiului Omului”?
„Doamne, armă asupra diavolului, Crucea Ta ai dat-o nouă, că se îngrozește și se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei”!
„..Și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău”! Amin

Preotul Sorin Croitoru din Mantova (Italia)