Copiii

Mogosoaia5

Spicele dragostei în lanul de grâu,
sămânța sensibilității venită devreme,
pentru mai târziu.
Ridic privirea peste zare,
acolo unde copiii au întrebări,
în „De ce?” mi se opreşte sufletul
şi el întrebat de o mie de ori.
În necuprinse vorbe stă adevărul
şi culoarea dragostei fără sfârşit,
iubirea ta a pictat chipuri,
în bobul spicului de grâu aurit.

Eugenia Bucur

Lasă un răspuns