MARE ZI DE PRĂZNUIRE!

Ca de obicei Fecioara se ruga îngenuncheată,
Când deodată o lumină orbitoare strălucește..
Cu mirare ea ridică ochi smeriți și vede, iată,
Chip ce nu-i din lumea asta ce cu dragoste-o privește..

Îngeri mai văzuse dânsa, fiindcă-i aduceau mâncare
Cât a locuit la Templu, când era în Capitală,
Dar făptura minunată, fără de asemănare,
Căpetenie de îngeri este, fără îndoială!

Îl privește curioasă, stânjenită de lumină..
O dumnezeiască pace simte-n suflet, și iubire,
Dar arhanghelul deodată o salută și se-nchină,
Iar Fecioara Preacurată amuțește de uimire!

Sfântul Înger se prezintă: este Binevestitorul,
Cel ce poartă către oameni numai vești de bucurie,
Gavriil înflăcăratul, cel ce miluia poporul
Care-atâția ani de zile rătăcise în pustie..

El îi spune Fericitei că-i de Dumnezeu aleasă,
Nu să Îi îndeplinească cine știe ce slujire,
Ci umbrind-o cu puterea-I, să Și-o facă Lui Mireasă
Și printr-însa să-mplinească planul Său de mântuire.

Pe Maria cea smerită, cea mai sfântă-ntre fecioare,
Mai ‘nainte de Geneză, făr’ ca îngerii să știe,
O dorea Dumnezeirea, ca prin ea să Se coboare,
Și să locuiască-n lumea care-apoi avea să fie.

Totul depindea de fată: de voia să Îl primească
Pe Acel ce o zidise și Măicuță să-I devină,
Fiul Tatălui din ceruri era gata să Se nască
Și să mântuiască lumea ce Treimii se închină.

Gavriil o anunțase, după cum băgăm de seamă,
Pe Fecioara rugătoare ce-asculta înmărmurită
Că-n curând va strânge-n brațe, sărutându-L fără teamă
Pe Acel ce lumea ține-n palma Sa cea infinită!

Fericită de onoarea ce-i făcuse Creatorul,
Ea a acceptat îndată cu o mare bucurie.
Azi Maria ne e „Maică”, iar Iisus, „Mântuitorul”,
Fiindcă-n seara-aceea zise: „După vorba ta, să-mi fie”!

Mare zi de prăznuire, mare zi de fericire..
O slăvim cu Liturghie și în cânturi fără număr
Pe Maria, ce aduse omenirii mântuire,
Când a acceptat să poarte crucea mamelor pe umăr!
amin

Preot Sorin Croitoru, Mantova – Italia

Lasă un răspuns