FILE DE ISTORIE

Parcă-i văd luptând ca leii
Pe ai noștri bravi strămoși,
Împingând spre râu mișeii
Ce răcnesc, fugind fricoși..

Parcă văd strângând armate
Voievozii cei de ieri,
Trimițând să sune-n sate
Cornul oastei, pe boieri..

Parcă văd punând pe umăr
Tolbe pline de săgeți
Luptătorii fără număr,
Doritori să curme vieți..

Văd cum oastea-ncet se strânge,
Pâlcuri, pâlcuri prin păduri,
Însetați să verse sânge
Și să taie cu securi..

O armată ucigașă
Precum leul cel flămând,
Vai de oastea cea vrăjmașă,
Nu îi vor uita curând!

Vodă Ștefan le vorbește,
Graiul său e dus de vânt:
„Turcul azi pământ poftește..
Păi atunci.. să-i dăm pământ”!

Ține spada ridicată,
Apoi tună spre norod
Cu o voce-nverșunată:
„Io, Ștefan Voievod,

Nu vă cer decât aceasta,
Moldovenii mei iubiți:
Fiți mai răi decât năpasta,
Nu cruțați, nu miluiți”!

Apoi Vodă se oprește..
O tăcere de-un minut,
Timp în care el privește
Spre poporul cel tăcut.

Simte ura ce-i frământă,
Clocotind ca un cazan,
Sângele ce se-nfierbântă
Precum lava în vulcan..

Iar acum întoarce fața
Și-o îndreaptă spre vrăjmaș..
Astăzi mulți vor pierde viața
În măcelul uriaș!

Ștefan își îndreaptă calul 
Spre dușmanul furios
Și deodată dă semnalul:
„Pentru țară și Hristos”!!

Și începe bătălia..
Un masacru general,
Sângele inundă glia
Pân’ la gleznele de cal!

Vaiete sfâșietoare 
Se înalță pân’ la cer..
Au dat buzna în mioare
Lupi flămânzi cu dinți de fier!

Turcii-s mulți, dar nu se-arată
Ca un neam de luptători:
Biată gloată scuturată
De ai spaimelor fiori..

Până astăzi tot pământul
Tremura în fața lor,
Când zburau mai iuți ca vântul 
Să supună vreun popor,

Dar aceștia parcă-s fiare,
Oameni nu-s, în nici un caz,
Așa că acum se pare
Că se află în necaz..

Săbii drepte se afundă
În soldații cu turban;
Incapabil să răspundă
Este bietul iatagan!

Parcă-i văd luptând ca leii
Pe ai noștri bravi strămoși,
Împingând spre râu mișeii
Ce răcnesc, fugind fricoși..
*
Demonstrând cu prisosință 
Că-i corectă faima lui,
Ștefan, plin de iscusință,
Duse lupta la Vaslui.

Deci în lupta ce se cheamă
„De la Podul cel Înalt”,
Moldovenii fără teamă
Au lansat al lor asalt.

Au măcelărit o oaste
Cum nu mai era pe-atunci,
Atacând pe turci în coaste,
După-a domnului porunci..

Au apus acele glorii
Ce se obțineau luptând..
Astăzi răsfoim istorii
Și ne minunăm în gând..

E atâta diferență
Între noi și cei de ieri..
Lumea zace-n decadență,
Nu-i virtute nicăieri..

Poate-n vremea ce-o să vină
Peste lume, peste noi,
O să scoată la lumină
Dumnezeu, din nou eroi..

 Preot Sorin Croitoru

 

Lasă un răspuns