COLINDUL MAGILOR

Mos-Craciun2

S-au pornit pe drumuri magii,
Lilioară trandafir,
Având plini de dar desagii
Și mulți galbeni la chimir.

Și-au plecat privind în zare,
Lerui Doamne, lerui ler,
Căci vedeau în depărtare
Steaua ce sclipea pe cer.

Și-au mers pe cărări străine,
Lilioară trandafir,
C-aveau suflete creștine
Și-au mers săptămâni în șir..

Ei vroiau să-și vadă Domnul,
Lerui Doamne, lerui ler,
Nu-i împiedica nici somnul
Și nici drumul greu prin ger.

Nu-i înspăimânta distanța,
Lilioară trandafir:
Când se-mpuțina speranța,
Mai primeau din Cer un fir..

Când tâlharii se arată,
Flori de vară, dalbe flori,
Dumnezeu le dă îndată
Mii de îngeri păzitori!

Când mâncarea se termină,
Lerui Doamne, lerui ler,
Traista li se face plină
Și-s hrăniți cu pâini din Cer!

Când rămân și fără apă,
Lilioară trandafir,
Dumnezeu din cer i-adapă
Și le pune și-n clondir.

Și-au mers săptămâni de zile,
Floricele, flori din Rai,
Când pe jos, când pe cămile,
Când încălecați pe cai..

Și-au ajuns în Palestina,
Lerui Doamne, lerui ler,
Unde i-a condus lumina
Stelei ce sclipea pe cer.

În Ierusalim intrară,
Floricele, flori din Rai,
Și atunci cu toții-aflară
Despre Prunc și despre crai..

Regele Irod cel Mare,
Flori de vară, dalbe flori,
Îi îndeamnă la trădare
Pe ciudații călători,

Căci vroia cu viclenie,
Măr de toamnă, măr frumos,
Despre Sfântul Prunc să știe,
Să-L ucidă pe Hristos!

Dar arhanghelul îndată,
Lerui Doamne, lerui ler,
Magilor li se arată,
Coborând atunci din cer,

Și-i învață să-l înșele,
Frunză verde de mălin,
Nespunându-i taine grele
Voievodului hain,

Ci să fugă-n noaptea deasă,
Flori de vară, dalbe flori,
Fiindcă steaua o să iasă
De sub pătura de nori

Și-o să strălucească tare,
Pace-n cer și pe pământ,
Arătându-le cărare
Pân’ la Pruncul Cel Preasfânt!

Și așa făcură craii,
Flori de vară, dalbe flori:
Ei își înhămară caii
Și fugiră de cu zori

Și puțin după aceea,
Flori de măr și flori de prun,
Au ajuns în Galileea,
Chiar în noaptea de Crăciun..

Iar păstorii pe pășune,
Lerui Doamne, lerui ler,
Au văzut și ei minune,
Îngeri mulți cântând în cer,

Arătându-și bucuria,
Fir subțire de mohor,
Că în staul, din Maria,
S-a născut Mântuitor!

Deci păstorii alergară,
Oameni buni și oameni dragi,
Și pe magi ei îi aflară,
Scoțând daruri din desagi.

Împreună se grăbiră,
Măr de toamnă, măr frumos,
Și pe Prunc Îl preamăriră,
Slavă Domnului Hristos!
amin

Preot Sorin Croitoru

Lasă un răspuns