BALADA SFÂNTULUI NICOLAE

TG204

Sfântul nostru Nicolae

Lui Arie i-a dat bătaie,

Că-L hulise pe Hristos

Cu vorbe de mincinos.

Împăratul Constantin,

Primul voievod creștin,

Auzind, s-a supărat,

Omoforul i-a luat,

Din palat l-a alungat.

În temniță rece, pe paie

A adormit Nicolae.

Noaptea, așa, dintr-o dat’,

Temnița s-a luminat,

Precista s-a arătat.

“Nicolae, drag îmi ești,

Tu pe Fiul meu iubești,

Râvnă sfântă tu nutrești.

Constantin te-a pedepsit,

Căci nu a descoperit

Cine ești cu-adevărat,

Din palat te-a alungat!

Iată, eu te fericesc,

Omoforu-ți dăruiesc,

Crucea și cu Sfânta Carte,

Și de ele-o să ai parte”!

Nicolae se mira,

Maica Sfântă-l săruta,

Și îl binecuvânta.

Dimineața de cu zori,

Cum se face-n închisori,

Temnicerii au venit

Să-l vadă pe osândit:

Dragul Sfântul Nicolae

Era așezat pe paie,

Citea Cartea binișor,

Îmbrăcat cu omofor,

Crucea Sfântă lângă el,

Mai cânta și-un tropărel!

Paznicii s-au minunat,

La Palat au alergat.

Iute au mai povestit

Minunea ce i-a uimit!

Atunci Sfântul Constantin,

Cu durere și cu chin,

Plângând,a recunoscut:

“Tare rău am mai făcut!

Pe un sfânt l-am oropsit,

Din palat l-am izgonit,

Omoforul i-am luat,

În temniță l-am aruncat”!

Și-au plecat în număr mare

La Sfântul, la închisoare.

Lacrimi multe au vărsat,

Nicolae i-a iertat,

Și i-a binecuvântat.

Uite-așa, iubiții mei,

Domnul descoperă pe-ai Săi!

Și-așa Sfântul Nicolae

A dormit noaptea pe paie! Amin.

Preot Sorin Croitoru, Mantova Italia

Lasă un răspuns